Dedic acest post primului meu vizitator din Islanda, Reykjavík, Gullbringusysla, interesat de papusile bolnave a lui Tari Nakagawa.

Durerea reproducerii… Surpriza de a ne vedea cu nimic mai buni decat orice animal din jurul si din interiorul nostru. Ceea ce ne face sa fim ceea ce suntem este (si) miscarea: faptul ca ne miscam ne defineste ca fiinte imperfecte, incomplete, finite, aflate pe un drum al descompunerii.  Suntem animale destinate inmultirii perpetue - singurul mod prin care, disperat, incercam sa traim prin progeniturile noastre, la fel de miscatoare si la fel de blestemate ca si noi.

In ziua a cincea, Dumnezeul-cel-gelos si-a indemnat propria Creatie la miscare: “Sa misune!” El, Singurul care prin nemiscarea Sa a Creat, nu suporta alaturi o alta perfectiune, la fel de nemiscatoare, la fel de perfecta ca si Dansul. Pana la urma Proclus avea dreptate: ne inchinam acelui Unu care nu are un al doilea.

Jean Miotte a inteles tragicul existentei. Inclin sa cred ca acest lucru s-a intamplat si datorita faptului ca a terminat liceul la iezuiti - mari sustinatori ai ordinii cosmice de tip neoplatonic: Unul cel nemiscat in jurul Caruia se invart toate. De aceea arta sa, definita ca non-figurative gestural abstraction, se adreseaza “gestului”, gestul fiind aici acea miscare-nemiscare care da nastere unui act pur, instant, nedefinibil, infinit prin incarcatura si interpretare.

Arta lui Miotte incearca o redefinire, o retrasare a poruncii adresate tuturor fiintelor vii, “fecundati-va si inmultiti-va”, extragand din aceasta bolnava inclinare spre reproducere doar frumusetea si forta divina a Gestului pur, imaculat, nereproductiv.

My painting is a projection, a succession of acute moments where creation occurs in the midst of spiritual tension as the result of inner conflicts.

Asa cum spuneam si cu alte ocazii, scopul principal al picturii abstracte nu este sa placa, ci sa indice niste posibilitati, niste discontinuitati si, eventual, niste solutii la nivelul cel mai personal…:

An abstraction reaching interior realities, in which one discovers one-self through accents of a seizing sincerity.

Iar daca in interior gasesti doar monstri, animalitate si intuneric, gasesti doar creat de catre Altul,  singura ta posibilitate fiind sa-ti masturbezi nevoia de a crea folosind doar niste caramizi care ti-au  fost deja date, cum poate acest lucru sa te bucure?!

Situl oficial

________

Mi-as dori mult acest film. Il are cineva, un link…? Mi-am facut rost de film.

Celelalte zile ale Creatiei intelese prin ochii picturii abstracte.

No systematization, no repetitive symbolism, but simply a revolt against mediocrity searching a way towards the unknown, in the aim to find a possible perception of life itself, of our existence, assuming society as it is, and the same time finding a glimpse of a possible future. Regarding this work we are reminded of the theories of antiques and modern philosophy.