WYSIWYG (I)

Una din cele mai auzite critici aruncate in unda de catre traditionalisti / crestini / conservatori si alte triburi aferente cu pretentii globale este si faptul ca lumea, astazi, este complet secularizata. Dezvrajita. Nu mai exista vraja. Pentru ca a fost dez-. Sa plangem in coruri bine organizate!

Marea majoritate a acestor creaturi cu crucea in frunte (iar daca mai sunt si traditionalisti, crucea va fi asezata, neatent, alaturi de alte accesorii) “uita” doua lucruri simple, dar fundamentale:

1. dezvrajirea lumii a inceput cu mult inaintea Revolutiei franceze / Industriale / you name it

2. dezvrajirea presupune o vrajire radicala a instrumentelor de dezvrajire

Long story short. Doua citate din Parinti ca sa clarificam, partial si inutil, chestia cu dezvrajirea si ca sa identificam vinovatii fara vina:

Vasile al Cezareei: un nominalist ininte de vreme, un spirit practic, un dezvrajitor profesionist. Iata ce spune in Hexameron-ul sau:

Cand Scriptura aminteste de apa, sa intelegem prin apa, apa. Nimic altceva.  Noi pe apele cele mai presus de ceruri nu le socotim firi cugetatoare. Nici “cerurile” nu sunt insufletite…, nici “taria” nu este o fiinta inzestrata cu simturi. Iar daca cineva va spune ca cerurile sunt puteri contemplative, lucratoare si savarsitoare ale lucrarilor pe care le au de indeplinit…nu vom spune ca are dreptate. Nici roua, bruma, frigul si arsita nu sunt firi spirituale si nevazute.

(vezi Hexameron, PSB, vol. 17, p. 108 / Migne, 29: 75A – neque enim animati sunt coeli etc.).

Ioan Damaschinul: un tip straniu, extrem de rational, cu un fetish interesant verso clasificari. Iata ce spune in Dogmatica sa (pe care unii monarho-coni o considera un fel de a 5-a Evanghelie):

Nimeni sa nu socoteasca ca cerurile sau luminatorii lui sunt insufletiti, caci sunt neinsufletiti si nesimtitori!

(Dogmatica, ed. III, Ed. Scripta, Bucuresti, 1993, p. 43 / PG, 94: 885A-B – De coeli inanimate etc.)

Acum, spusele tipilor de mai sus evident ca au creat un scandal monstruos in lumea intelectualilor…elini. Pentru cei din urma, Universul era la fel de viu ca mine insumi. Ba poate chiar mai viu. A spune, la modul literar, ca cerurile / luminatorii sunt neinsufletite /  nesimtitoare era echivalent cu a spune, in sec. XIX ca Dumnezeu a murit! In fact, crestinii au ucis “vraja” de trei ori:

a. in sec. IV – VIII (vezi textele de mai sus)

b. in sec. XIII: condamnarile lui Tempier. Iata patru dintre ele (legate de subiectul nostru):

94. That there are two eternal principles, namely, the body of the sky and its soul.

95. That there are three principles in the celestial realm: a subject of eternal motion; a soul of a celestial body; and a Prime Mover as the thing which is desired. The error is concerning only the first two.

102. That the soul of the sky is an intelligence, and the celestial spheres are not instruments of the intelligences, but are organs just as the ear and eye are organs of the sensitive power.

110. That the motions of the sky result from an intellective soul; for an intellective soul or intellect can only exist in connection with a body.

c. in sec. XIX (Dumnezeu e mort!).

Universul a fost golit progresiv, dar ireversibil. Energiile necreate ale lui Palamas nu au facut nici o branza. Dimpotriva. Dar despre asta, probabil, alta data.

____

Imagne din: Johannes Zahn – Oculus Artificialis Teledioptricus Sive Telescopium (1702). Ce vedeau tipii aia, azi nu mai poti vedea. De ce?

11 thoughts on “WYSIWYG (I)

  1. Cred ca exemplele pe care le/ai dat din cei doi sus anintiti explica “rezistenta” in fata idolilor (termen destul de vag d.p. meu d.v.), fara sa justifice (de ce vinovati fara vina, nu?), insa, rolul pe care, ulterior, a ajuns sa il joace ratiunea/stiintele pozitiviste in “nimicirea misterului”.

    In alta ordine de idei, ultimele doua enunturi ale postarii mi/au adus in minte “…Poate demult s-a stins in drum/In departari albastre,…” etc, etc – La steaua.
    Asta ar rasturna si explica semnificatia “luminii” pe care “ochiul” omului “de azi” o “percepe”.

    Si in a treia ordine de idei, mi-a placut tare “Sa plangem in coruri bine organizate!”.

    (da mult am mai vorbit!)

  2. Asa este. E teribil sa vezi cum in decursul istoriei o multime de chestii explica, dar nu justifica (ceva de genul: it’s no one’s fault but everyone’s problem). Se pare ca aproape avem de-a face cu o moda. Ai dreptate cand scrii de “rezistenta” in fata idolilor. Este, exact, motivul pentru care Parintii s-au grabit sa despovareze natura de suflet, tocmai pentru a inlatura pericolul “idolatrizarii” – termen, asa este, extrem de vag. Insa cu cat vag, cu atat mai radical. Paradoxal, nu?

    Adevarul, din pacate, refuza sa devina o constanta. Iar daca echivalam aceasta notiune cu cea de lumina (suna de-a dreptul evanghelic – Geez e Adevar si Lumina :D ) observam ca multe adevaruri s-au stins in drumul spre noi. Unele chiar nici nu au apucat sa devina vizibile, pierzandu-se cu mult inainte. Asta e. Fiecare epoca isi creeaza adevarurile proprii – unelte prin care se masoara, de multe ori, cantitatea de adevar existenta in epocile posterioare sau in sistemele competitive. De multe ori, stiinta se defineste ca acea arta ce se ocupa cu masurarea. Spre deosebire de religie. Lucru, evident, fals. Daca e sa ne luam numai de crestinism, vedem cum masurarea unei notiuni ca adevarul era (este) la ordinea zilei: unii spuneau ca sistemele eline nu au nici o farama de adevar in ele. Totul e minciuna, fals. Deci 0% adevar. Altii spuneau ca aceleasi sisteme contin adevarul pe jumatate -> 50%. Altii spuneau ca sunt crestine, dar pe ascuns (Platon, crestin inainte de vreme) -> -100%. Si tot asa. Now, cine masoara acum? :D

  3. “Parintii s-au grabit sa despovareze natura de suflet” – de unde, cred, si “smulgerea” omului din animalitate. Care daca n-ar fi “smulgere” nu i-ar veni impotriva.

    Personal, mi’e imposibil sa separ Adevarul de Lumina, (deci nu ma-nscriu printre adeptii vreunui dublu adevar, sau ce o fi derivand din), iar daca adevaruri s-au stins in drumul spre noi, cred ca e tocmai din cauza drumului pe care (nu il) parcurgem noi insine, prin chiar identificarea/confundarea metodei cu obiectul/subiectul.

    Si pentru ca, recent, m-am confruntat cu problema cuantificarii (adevarului) – nu stiu cine/ce/cu ce/cum masoara, cert in ce ma priveste e ca, fiecare, detinem norme de validare.

    In fine, discutia e/ar fi interesanta daca nu m-as gasi intr-o totala neexersare/neutilizare(/plafonare?!) – nu insa dezinteres total sau depreciere – a cunostintelor/informatiilor dobandite livresc.

    Sper, totusi, ca e inteligibil ce am spus aici. Am obsesia imposibilitatii exprimarii. :))

  4. “Smulgerea” omului din animalitate este o chestiune tragica, indeed, care nu se “datoreaza” crestinismului, dar care a fost exacerbata de acest sistem, prin logocentrismu’i feroce, pana la grade incredibile.

    “Personal, mi’e imposibil sa separ Adevarul de Lumina” – daca tie iti este imposibil sa separi adevarul de lumina, mie imi este imposibil sa pun echivalenta intre ele. Adevarul este un concept, o creatie cognitiva. Lumina este o realitate care poate exista foarte bine si fara un privitor. Am inteles, evident, ca te referi la Lumina ca la o realitate metafizica… Eu personal prefer sa pastrez tacerea in ceea ce priveste “realitatile” de dincolo…

    “fiecare detinem norme de validare” – si da, si nu. Recunoasterea adevarului la un nivel altul decat cel institutional este o redescoperire recenta, sosita dupa ce plaga crestinusmului a inceput sa-si restranga influenta.

    “Sper, totusi, ca e inteligibil ce am spus aici” – nu-ti fa probleme. Inteligibilitatea, ca si obiectivitatea, sunt visuri.

  5. Batut la cap de o amica, scotoceam printre randurile unui uitat membru al familiei Lovinescu si dadui peste urmatoarele cuvinte:

    ”In fapt, zeii erau incarcati cu inefabil ca albinele de miere si a vehicula inefabilul in lumea noastra era principala lor ratiune de a fi. Afirmau inomabilul nenumindu-l, ceea ce era cea mai buna metoda, negativa, de a-l face prezent. Li s-a cautat pricina de cearta din aceasta cauza, intr-o omenire intunecata, care simtea din ce in ce mai mult nevoia consemnelor si a petitiilor de principiu.”

    Nu stiu daca realitatea e chiar astfel [grecii isi luau deja miturile in ras, ori le considerau incesturile divine rusinoase, scapand sensurile mai adanci, inca inainte de aparitia crestinismului; neoplatonismul apare intr-o forma destul de abstract-filosofica pana la a capata o forma teurgica axata pe mituri; in urma cercetarilor si datarilor de pana acum ar rezulta ca si neoplatonicii s-au inspirat crestinismul care i-a stimulat precum si crestinii au tras cu ochiul prin lucrarile grecilor, mai vechi sau mai noi, cand trudeau la ridicarea si la finisarea edificiului dogmatic…]. Probabil n-o sa (cred ca) stiu niciodata. Dar poate sa fie.

    Sarbatori fericite!

  6. @ al-baidaq:

    Inteleg ce spui, numai ca nu este nici pe departe acelasi lucru… Ca au fost greci care isi luau miturile in ras etc. nu se indoieste nimeni. Nuantand ca nu grecii isi luau miturile in ras, ci unii greci / scoli. Chiar si asa fiind, asta nu inseamna ca universul lor nu era foarte divers de cel crestin. Imho, faptul ca unii autori greci au ridiculizat in piesele lor anumite cutume…divine, asta nu ii transforma in mod automat in arhangelii secularismului.

    In plus, un alt lucru care a lipsit din lumea greco-romana a fost nevoia unui “sinod ecumenic” pentru a pune la punct divergentele dintre scoli… De aici pornesc foarte multe chestii. Ca au existat ciudati, nimeni nu neaga. Insa de aici si pana la a oferi unei secte iudaice de stofa apocaliptica autoritatea infalibila a Adevarului la nivel universal e distanta…

    P.S. omenire intunecata… Ce sa spun! Era Lovinescu cu un cap deasupra, sau ce?

  7. Cu intarziere si cu precizarea ca nu reactionasem la momentul respectiv pentru ca, din ceea ce-ai spus, a razbatut o nuanta agresiva, iar eu nu aveam nici o intentie de rasparuri.

    Accentul il pusesem pe notiunea de “smulgere” (si tot ce inseamna pretentie smintita (mea culpa, notiune crestina) a omului de a lua in posesie ca stapan mai in drepturi decat Ceea Ce-l depaseste) si nu pe localizarea istorica a momentului in care omul s-a ridicat pe doua picioare. Evident (?) ca (dez-)umanizarea s-a petrecut in circumstante anterioare instituirii crestinismului ca (pretins sau nu) curent in masura sa exprime si sa dea norme/legi cu privire la Adevar.

    Eu nu consider Adevarul doar un concept; nici ca totul, pentru a fi si daca e adevarat, musai sa fie ciuntit si fortat intr-un concept. Iar Lumina, tocmai pentru ca exista foarte bine si fara si independent de privitor, face, cred, sa fie purtatoare de Adevar.

    Daca vei considera ca ceea ce spun aici are legatura cu “‘realitatile’ de dincolo”, imi pare rau – prefer sa spun ca are legatura, vag si fara pretentii (poate de aceea vag), cu realitatile mele, care sunt cat se poate de dincoace.

  8. Imi cer scuze pentru nuanta agresiva… Sincer, nu am vrut sa dau raspunsului meu o astfel de coloratura. Imi pare rau.

  9. Va inteleg si va respect reticentele, luarile de pozitie, nuantarile. Citind si aceasta postare a dumneavoastra, edificatoare, inclusiv prin comentariile care o insotesc, am inteles. In ceea ce ma priveste, ma declar crestin ortodox, constient de limitele mele, intelectuale, sufletesti, morale. Recunosc, pe de alta parte, ca sunt fascinat, intre multe altele, de mostenirea spirituala a vechilor greci. O corectura, cu scuzele de rigoare: Sf. Ioan Damaschinul este din secolele VII-VIII, nu IV. In fine, pentru ca reprezinta un om si o opera care ma ,,bantuie”, ce spuneti despre I.P.Culianu, cu generalizarea viziunii gnostice, nihiliste asupra Occidentului ultimei jumatati de mileniu?… Si ce vi se pare in neregula cu ,,energiile necreate” palamite?

  10. Ups, daaa! Sec. IV ala se referea doar la Vasile al Cezareei.

    Culianu este unul din Maestrii mei, daca pot spune asa, care m-a influentat enorm la nivel de metodologie si nu numai. L-am mentionat de multe ori aici pe blog. Sunt de acord cu unele din tezele lui – mai ales cu cea privitoare la cenzura imaginatiei de catre Reforma (pe care, oricum, i-o consider incompleta! Imaginatia a jucat un rol nefast in crestinism inca de la inceput, Parintii aratand ca ea reprezinta unul din cele mai negre rezultate ale Caderii. Reforma nu a facut “decat” sa ne readuca aminte acest lucru!).

    Ce mi se pare in neregula cu Palamas si energiile lui? Oh…e mult de scris.

    P.S. Ce e cu adresarea asta asta oficiala?! Sunt doar un skateboarder!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>