Uitatul in gol

Ma uitam ieri la ce mai am prin drafturile amaratului astuia de blog. “Articole” cu titluri ca Viermi sau Cenusa fac coada la publicat.

Ma uitam azi, in metrou, la cei din jurul meu. In afara faptului ca mi-am adus aminte de drafturi, am vazut un tip care citea un comics. Marvel. Si m-am gandit la Colorado. Un Colorado care exista din ce in ce mai pretutindeni. Ca si gandacii…

…si citeam:

“Batman didn’t show up. We have no Batman in the real world. He’s a comforting fantasy. We’re alone.”

Pacat cand oamenii incep sa confunde o industrie dedicata entertainment-ului cu una dedicata sperantei, salvarii. Dar si mai pacat cand realizezi ca chiar nu au nici o alta sansa.

For all of us from Aurora:

9 thoughts on “Uitatul in gol

  1. pe posturile americane importante ieri au rulat imagini cu criminalul . daca le priveai , traiai aceeasi senzatie de ireal : vedeai la o masa un avocat din oficiu care se forta sa nu priveasca la cei care erau acolo de jena ca trebuie sa faca asta si un acuzat dand senzatia ca a aterizat pe planeta asta doar ca sa-si ia zborul foarte curand de aici . abulic sau jucand fenomenal aceasta traire , sedat sau jucand fenomenal aceasta stare , nu mai conteaza . tot ceea ce se puteau intreba toti acei comentatori ( caci asa cum unii devin … batman , altii se nasc comentatori ) era daca inculpatul poate disimula , dat fiind faptul ca era student la neuroblahblahblah … de parca moartea premeditata e mai hidoasa decat moartea accidentala , de parca ceea ce au pierdut unii oameni in lumea contemporana ( sentimentul propriei importante ) poate fi restabilit prin ordine-justitie-blah-blah …

    acum constat ca mi-ar fi placut sa comentez la postul cu minimalista moda japoneza despre care am vazut cateva documentare si am citit vreo patru carti . n-a fost sa fie . ai din ce in ce mai des credinta ca e o datorie sa scrii despre asta . vreau sa zic , despre lucrurile pe care le crezi importante . anonymus , aurora …

  2. N-am, din ce in ce mai des, nici o credinta ca e o datorie.

    Oamenii constata multe. Eu de ex. am constatat ca la intrarea la filmul cu inexistentul, in Tallinn, am fost perchezitionat – alaturi de toti cei care vroiau sa-l vada bla-bla-bla.

    _______

    Ironia face ca in FIN lucrurile de genul asta sa se intample destul de des: in supermarket, de pe acoperisuri, in scoli (Jokela, Kauhajoki…), in familii. Dar despre astea probabil ca nu s-au scris inca vreo 4 carti. Aurora se vede mai bine de aici… Asa ca nu am nevoie sa ma uit la “posturile americane importante” ca sa traiesc senzatii bla-bla-bla.

  3. hahahaha … nu trebuie sa ma convingi ca traiesti in finland(i)a . era o remarca facuta mai mult pentru mine : ” valeria , oamenii aleg tragediile , in locul ” :)

  4. Perchezitionat la intrarea in cinematograf ?! … dupa toate cele intamplate nu m-as mira ca in viitorul nu foarte indepartat sa se instituie in toate locurile publice cordoane de securitate ca la aeroport.

    Din ceea ce am citit in cartile de psihologie am inteles ca si cei mai calmi, placizi si normali oameni pot avea momente de nebunie si violenta extrema.

  5. mie mi se pare un pic ciudat cand vad cum in cazuri din astea ies psihologii la rampa, cu jung de la naftalina, sa explice “cum s-a putut intampla”, mai un shadow, mai un arhetip, si tot asa. acuma, ce-i drept, toata lumea, inclusiv psihologii, trebuie sa manance o paine si, in plus, nu-i nimic rau in a incerca sa intelegi, dar tot mi se pare putin fortat, in conditiile in care si un om cu patru clase ar putea sa-ti spuna despre un holmes din asta ca-i lipseste o mobila pe la mansarda, poate aia cu empatia, poate alta. si, in plus, mie, in afara de oroare, imi provoaca si o mare sila indivizii astia, fiindca cred ca-i cel mai simplu lucru din lume sa tragi intr-un om neinarmat (in conditiile in care-ti lipseste mobila aia, sa ne intelegem) si dup-aia toti sa se dea de ceasul mortii sa afle ce-i in capul tau, iar tu sa faci pe nebunul intrebandu-i pe gardieni seinin cum s-a terminat filmul ala …

    bine, realitatea e ca atentate din astea sunt cam peste tot nowadays, din pacate, acuma as putea si eu sa-ti dau o multime de exemple din cele patru romane indiene pe care le-am citit, si normal ca asta nu inseamna sa ramai impasibil si sa nu ti se ridice parul in cap in fata unor asemenea intamplari, dar una peste alta, lante, eu cred ca tot noua miliarde vom (vor) fi in 2050 pe fatza pamantului si tot insecte vom (vor) manca pe vremea aia, deja se fac cercetari, cate proteine, cati carbohidrati …

  6. Eh… Ce scrii tu imi aduce de ce spunea Frasier:

    “Well, Daphne, that is the kind of question that makes life so rich – and psychiatrists richer!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>