Turificati (III)

Tamaia, incluse aici si alte practici pentru care sute de martiri si-au dat viata refuzand sa le recunoasca, si-a continuat marsul triumfal, chiar daca schiop, in crestinism. Nu este usor sa schimbi un sistem cu un altul. Transformarile nu au loc peste noapte, iar cosmosul grec, incarcat de pneuma si afurisit de Parinti, refuza sa moara. In astronomie, in medicina, in matematica, paganii inca se incapatanau sa reziste. In logica, in teologie, ibidem. Pentru a-i scoate afara, odata pentru totdeauna, a fost nevoie de o Revolutie. Unii o numesc The Scientific Revolution. Eu o numesc The Theological Revolution.

Multi orto’ au impresia ca Reforma a inceput asa, din senin. Ca nu are nici o motivatie patristica, ca nu are nimic de-a face cu Parintii. Ca e o inventie draceasca. Oare? Am sa-mi restrang analizele doar la practica tamaierii si la modul in care a fost ea inteleasa de catre Reformatori.

Cei care au avut a naibii de multa rabdare, au putut vedea aici cateva citate patristice referitoare la practica tamaierii. Un mileniu mai tarziu, iata cam ce a putut iesi de sub pana ascutita a celor ce sustineau “curatirea” crestinismului de jegul paganilor.

Hugh Latimer (1487 – 1555):

“Where the devil is resident […] up with all superstition and idolatry; censing, painting of images, candles, palms, ashes, holy water, and new service of men’s inventing.” – From his “Sermon on the Ploughers” (1549).

John Calvin (1509 – 1564):

“Formerly incense, candles, holy garments, an altar, vessels, and ceremonies of this nature, pleased God; and the reason was, that nothing is more precious or acceptable to Him than obedience. Now, since the coming of Christ, matters are entirely changed.” – Commentary on John (1553?). Vol. 1, cap. 4: John 4:16-21.

John Knox (1514 – 1572). For him, the catholic Mass altogether was nothing but idolatry. Pentru cei interesati, lectura A Vindication of the Doctrine that the Sacrifice of the Mass is Idolatry (1550) e mai mult decat hot!

Conyers Middleton (1683 – 1750) [urmeaza un citat super-lung]:

The very first thing that a stranger must necessarily take notice of, as soon as he enters their Churches*, is the use of Incense or Perfumes in their Religious Offices. […] This is a custom received directly from Paganism; and which presently called to my mind the old descriptions of the Heathen temples and Altars, which are seldom or never mention’d  by the Ancients without the epithet of perfumed or incensed. In some of their principal churches, […] how natural is it to imagine oneself transported into the Temple of some Heathen Deity, or that of the Paphian Venus described by Virgil?

Her hundred Altars there with Garlands crown’d, And richest Incense smoaking breathe around Sweet Odours, &c.

Under the Pagan Emperors, the Use of Incense for any purpose of religion was thought so contrary to the obligations of Christianity, that in their persecutions, the very method of trying and convicting d Christian, was by requiring him only to throw the least grain of it into the censer, or on the Altar.  Under the Christian Emperors, on the other hand, it was looked upon as a rite so peculiarly Heathenish, that the very places or houses, where it could be proved to have been done, were by a Law of Theodosius, confiscated by the Government.” – A letter from Rome, showing an exact conformity between popery and paganism (1733).

Asa cum spuneam inca in prima parte a acestui articol, tamaia nu se mai foloseste in majoritatea bisericilor protestante si evanghelice. Pneuma nu mai trebuie sa sustina nimic, asa cum o facea in lumea greaca. Dezvrajirea cosmosului si a naturii nu a inceput nici cu Reforma, nici cu Revolutia industriala sau stiintifica. A inceput cu mult mai devreme, in contexte care pentru noi cei de astazi sunt, probabil, neasteptate. Odata golite de suflu, de suflet, vaduvite de locul etern, fix, dar flexibil, pe care il ocupau in Marele lant al fiintei, lucrurile au inceput sa devina bunuri. Bunuri la dispozitia noastra… Preturi. La dispozitia unui om care, odata smuls din acea realitate, una pe care impartasea impreuna cu Zeii, nu mai reprezinta masura a nimic.

_____

* Aka the Catholic Churches. Valabil insa si pt. orto’.

2 thoughts on “Turificati (III)

  1. Te-as intreba care e morala … dar ma abtin :)

    Interesant ca in urma cu cativa ani, la catedrala Vank din Isfahan, am intalnit un batran preot armean venit si el in vizita ca orice turist.
    Era armean din Iran si avea o figura mai deosebita.

    Niste turisti s-au grabit sa-i puna intrebari crezand ca face parte din corpul clerical al catedralei.

    Discutiile au deviat si nu stiu cum s-a ajuns la problema botezului.

    Preotul acela i-a lasat efectiv cu gura cascata pe turistii crestini cand a afirmat ca nicaieri in Biblie nu se specifica ca botezul trebuie sa se faca cu apa sfintita si ca, din punctul de vedere al vechilor biserici crestine orientale, apa sfintita nu s-ar deosebi cu nimic de apa obisnuita, iar cei ce cred ca apa sfintita poate face minuni, indirect cred in magie.

    Culmea insa a fost afirmatia lui precum ca botezul, ca act bisericesc, poate fi facut si de catre o femeie si ca, iarasi ciudat, nicaieri nu se specifica ca ar trebui facut doar de un preot.

    Nu stiu in ce masura afirmatiile lui au fost adevarate … pe mine ma depasesc chestiunile acestea de ‘procedura bisericeasca’.

  2. Multumesc ff mult pt. istorioara cu batranul! A avut perfecta dreptate.

    Si nu, nu-i vorba de “procedura bisericeasca”. Sau cel putin nu doar. E vorba de un intreg sistem ideologic (cu implicatii socio-economice radicale si devastatoare) creat de si in jurul crestinismului – unul referitor la care un Nietzsche, un Weber, un Foucault sau un Culianu (ca sa numesc doar cativa) au tras destule semnale de alarma.

Comments are closed.