Turificati (I)

“When you understand the nature of a thing, you know what it’s capable of.”

Blade

The re-enchantment of the world (?). Again.

Pe la inceputul cartii sale Eros si Magie in Renastere, Johnny ne spune urmatoarea chestiune referitor la koine aisthesis-ul aristotelian:

“Acest aparat este alcatuit din aceeasi substanta – pneuma – din care sunt facute stelele…” (p. 31.)

Vreo referinta? Nota de subsol? Nope. Unde spune Ari’ chestia asta? Cei care citeaza acelasi pasaj prefera the easy way: “pai daca a spus romanu’, trebuie sa fie adevarat, nu?” Desigur.

Mi-a luat o gramada de timp sa descopar de unde a scos Culi’ respectiva afirmatie. Aristotel o spune in a sa nu-prea-mentionata De Generatione Animalium. Se pare ca pasajul cu pricina este unicul (pastrat) in care Filosoful-rational-si-materialist face, la modul explicit, o astfel de legatura:

Dupa doar cateva pagini, Ari’ ne spune inca o chestiune legata de aceasta pneuma buclucasa:

In mult mai cunoscuta De Caelo, Aristotel va dezvolta conceptul de pneuma: reprezinta o esenta eterna, indestructibila, inteligenta, divina. In fizica stoica, acest element va fi pus in valoare inca si mai mult.

Datorita acestui element, toate lucrurile erau insufletite*, aflandu-se intr-o profunda si complexa relatie atat cu Zeii, cat si intre ele. In plus, pneuma crea o relatie de identitate intre Zeu si Natura. In fine, pneuma a fost elementul care facea posibila existenta Marelui lant al fiintei sau Scala naturae** in care omul de unul singur nu era raspunsul la nimic. In acel worldview, omul nici macar nu putea fi conceput ca entitate de sine statatoare. Prezenta pneumei in el ii interzicea acest lucru.

In cadrul cultului greco-roman, pneuma era exprimata (si) prin fumul de tamaie***. Fiecare Zeu isi avea propria mireasma:

“The proper incense of Kronos is styrax, for its heavy and fragrant; of Zeus, malabathron; of Ares, kostos; of Helios, frankincense; of Aphrodite, Indian nard; of Hermes, cassia; of Selene, myrrh.”****

Toate (nu) erau bune si frumoase, insa la un moment dat si-a facut aparitia in peisaj un nou sistem: crestinismul. Dar grecii si romanii erau obisnuiti cu asa ceva. Sau nu? Obisnuiti sau nu, i-au cam luat, din varii motive, la intrebari pe respectivii ciudati: ce-i cu voi, de unde veniti, in ce credeti? Raspunsul care l-au primit a fost unul nu foarte incurajator… Unul din modurile prin care s-a incercat rezolvarea problemei a fost readucerea respectivilor cu picioarele pe “pamant”. Metodele au fost numeroase, una dintre ele fiind oferirea de tamaie Zeilor. Cei care s-au lasat dusi de nas, au fost numiti, mai tarziu, turificati*****. Cei care nu s-au lasat dusi de nas sunt sarbatoriti, pana azi, in calendarele cato’ si orto’. Martirii******.

In marea majoritate a bisericilor protestante nu se foloseste tamaie. Nu mai vorbim de cele evanghelice. Respectiva practica a fost scoasa din uzul liturgic cu cateva secole bune in urma ca fiind, prin excelenta, una de sorginte pagana. Evident, aceasta schimbare nu s-a facut nici peste noapte si nici fluierand.

Asa cum spuneam, cei care arsesera tamaie pe altarele Zeilor erau numiti turificati si, in consecinta, supusi la un set de practici penitentiale nu foarte sexy (no leather, no fun, bla bla).

> Part. II.

_____

* In crestinism, elementele identitate si insufletit vor disparea. Identitatea va fi inlocuita cu asemanarea (that is to say, cf. dogmei oficiale, suntem asemenea cu Dumnezeu, nu identici), iar sufletul va fi restrans, gradual, doar la fiinta umana.

** Intrat, ciuntit, si in crestinism.

*** The presence of the divine pneuma was perceptible olfactory through incense. Greek is well endowed to express this interconnection, for the word pneuma stands for “breath”, “spirit”, and “scent”. [here]

**** H. D. Betz (ed.), The Greek Magical Papyri in Translation including the Demotic Spells. Chicago – London 1986, p. 172.

***** De la tus / turis: tamaie.

****** Dasie de la Durostorum, fiind unul dintre ei. Saturninus si Sisinnius etc. etc.