Toate se terminasera

Razboinicul ramase pe campul de lupta. Singur. Lupta se terminase, toate luptele se terminasera. Singurul razboi posibil ramanea cu el insusi. Prin ochii inchisi vazu cum campul insangerat de sub picioarele lui, din pumnii lui, din narile si urechile lui, oasele rupte, prinse intre ochii de fier a armurii, sabiile ruginite si arcurile frante, au intrat in el ca un abur membranos, ca o piele puternic intinsa pe o toba. S-a nascut astfel un om nou, un monah-razboinic, unul ce purta in trupu-i intreaga lupta a umanitatii. Sfasiat intre doua divinitati, sovairea sa devenea soarta de fiecare secunda a Universului.