Citeam zilele trecute textul transcris al unei extraordinare serate muzicale la care Iosif Sava le-a avut ca invitate pe Doamnele Viorica Moisil si Lena Constante (29 mai 1994). In cadrul acestui post, dedicat muzicii traditionale romanesti, am ales sa nu-mi scriu propriile baliverne, ci sa va ofer scurte fragmente referitoare la folclorul romanesc, preluate din amintirile frumos depanate de Lena Constante in serata mentionata mai sus.

Inainte de toate insa, cateva informatii “tehnice”:

- De ce Lena Constante? Deoarece a fost sotia marelui Harry Brauner, a fost o minunata artista in arta tapiteriei, a facut parte - alaturi de sora sa, Viorica Moisil - din marea generatie a intelectualitatii romanesti, a aristocratiei intelectuale romanesti, si deoarece in acest an se implinesc 100 de ani de la nasterea sa.

- Ce reprezinta “ciudatenia” de CD de mai sus? Este vorba de un CD pe care l-am “extras” din arhiva Institutului Brailoiu din Bucuresti acum ceva timp in urma. Povestea este lunga si neinteresanta. Nu pot decat sa-i multumesc lui M. care, lucrand acolo, m-a introdus in nebunestile arhive ale acelui Institut. Dincolo de celebrele suluri de ceara a lui Brailoiu, acolo se mai afla si inregistrari de teren pe tot felul de suporturi, care au inceput sa fie transferate, incet-incet-incet pe CD. CD-ul de mai sus este doar un exemplu. Aceste albume nu sunt, intr-o prima faza, destinate comercializarii, ci ele circula doar in circuit inchis. Copia mea, asa cum se vede, nu avea nici macar lista cantecelor prezentate - nume, data, loc, interpret etc. Probabil urmau sa fie trecute dupa. Daca veti urma, discret, link-urile de mai jos, veti putea intra si Domniile voastre in posesia acestui minunat CD (flac) care, insa, nu are nici o informatie aditionala celei sonore. Daca cineva va putea identifica macar cateva elemente (numele piesei, regiunea etc.) este rugat sa anunte. Intre timp, sa ne mantuim cu putina muzica populara traditionala romaneasca si cu cateva vechi si nepretuite amintiri, frumos depanate de marea Doamna Lena Constante. Mai mentionez doar ca textul tiparit urmeaza stilul oral al povestitoarei.

________________

Harry Brauner era foarte bun prieten cu Matei Socor, iar Matei Socor era comunist si a insistat foarte mult sa-l vare inainte de razboi si pe Harry, si a discutat cu mine ca eram prieteni de cand ma stiu si a spus: “Ce sa ma var eu in asemenea lucruri? Eu nu imi iubesc decat muzica populara, muzica, taranii, satul, ce-s cu povestile astea?” Nici n-a vrut sa stie.

Profesorul Achim Stoia si Ilarion Cocsiu au lucrat, alaturi de Harry, la realizarea acestor monografii initiate de profesorul Gusti. Profesorul Brailoiu, care visa o mare institutie, infiintase in ‘25 Arhiva de Folclor, pe planurile batranului Kiriac, adica pe ideile…visa un mare Institut de Folclor. Se pare, asa spun colaboratorii lui la institut acuma, ca ar fi avut toate aprobarile lui Antonescu, numai ca el in ‘43 a plecat din tara. Si deci nu s-a mai intors si toate lucrurile au ramas balta. Ei, dar ce a fost mai grav e ca Ahiva de Folclor, tot materialul, stiti ca pe vremea aia se lucra cu o masina Edison cu ace si niste cilindri de ceara pe care se imprimau acele intepaturi ale acului…

Harry a vazut prima data magnetofon la iesirea din puscarie (12 ani de puscarie + 2 de domiciliu fortat) si a fost atat de impresionat incat timp de doua ceasuri  n-a facut decat sa cante si sa imprime si sa asculte, nu-i venea sa creada.

Herry Brauner este fratele marelui pictor Victor Brauner. Familia Brauner, una foarte culta, era din Piatra Neamt. Mama stia la perfectie franceza si engleza, canta foarte frumos. Fratele cel mare, un doctor foarte bun, profesor la Facultatea de Medicina si cel mai mic care traieste inca la Paris si care era, (cum sa va spun eu, incerca de toate) foarte bun fotograf; a inventat un sistem de fotografie, a studiat viata liliecilor, a studiat viata sexuala a melcilor, a scris poezie.

Dupa plecarea lui Brailoiu, Harry s-a vazut in situatia ca trebuie sa adune toti cilindrii de ceara, sa adaposteasca aceste cilindre, si s-a adresat lui Octav Neamtu, prieten de “monografie”. Ii urma lui Gusti la “Fundatiile Regale Carol” si Neamtu natural ca a inteles ca trebuie adapostite aceste cilindre si i-a dat o camera unde sa adapostim acest material. Dar dupa plecarea Regelui, Fundatiile s-au desfintat si s-a vazut iarasi Harry cu tot materialul asta in vant, in strada si atunci a facut cunostinta si el cu Patrascanu. I s-a adresat lui Patrascanu si i-a spus: “Uitati care e problema, suntem la pamant, avem mii - nu stiu cate mii erau - mii de cilindri, cate mii de cilindri materialul”. Si Patrascanu, care era un om foarte cult si foarte patriot, i-a dat un imobil, fostul imobil, fosta casa a lui Stelian Popescu din Dionisie Lupu si o suma de bani cu care a inceput din 1946 sa duca mai departe opera lui Brailoiu.

Harry Brauner a facut orchestra Barbu Lautaru, a facut cursuri de nai si de cobza…

Sa stiti ca in Jurnalul lui Eugen Ionescu e scris acolo ca Harry trecea drept sfant in puscarie

Albumul in format flac, aici.

__________________

Am descoperit, intamplator, un link foarte interesant: Blouse Roumaine - the Unsung Voices of Romanian Women. Imagini si blog. Iar aici o chestiune foarte interesanta: cum a devenit Proust nasul lui…Priscilla Bibesco, fata lui Antoine Bibesco. Si uite asa, povestind despre folclor, despre folclorul autentic, nu se poate sa nu vorbim si despre aristocratie, despre marile nume ale istoriei, unele dintre ele astazi aproape uitate, intocmai ca si cilindrele de ceara ale lui Brauner si Brailoiu…

Cateva referinte

Interiorul ca si materie