Dap… M-am intors acasa dupa o zi de munca. Lucram la fabrica de produs infailibilitati. Acolo lucram, alaturi de o gramada de oameni. Oamenii stateau in gramezi acolo. In movile. Printre gramezi ma strecor eu si incerc sa identific unde incep si unde se termina.
Este vorba, evident, de Islanda.
Am gasit intr-o carte, care nu este tocmai un best-seller, un pasaj interesant si destul de putin cunoscut despre Islanda si gurile sale infernal-vulcanice (destul de celebre in ultima perioada):
[pasajul a fost extras din acest capitol]
Irc avea insa un frate. Cand si-a parasit apartamentul mototolit, disparand dupa colturi inexistente, cel care a fost ales sa continuie a fost fratele sau, Sirp. Sirp era un tip serios. Comunitatea insa nu prea tinea cont de acest talent evident, concentrandu-se straniu de mult pe alte apucaturi. Iar Sirp, oricat de mult si-a incretit [...]
Irc era mai mult decat un tip pasnic. Irc era atat de pasnic incat nici macar perdelele nu-i fluturau la geamuri fara sa-l anunte mai inainte. Nimeni nu avea nimic cu el, ii curgeau mucii ca lumanarile, cand era racit, pistruii i se iteau de sub unghii din cauza masivei lipse de calciu si in [...]
