Initial am vrut sa pun o imagine cu Sebastian Flyte si Charles Ryder sarutandu-se. Nu am mai pus-o. Ne salvam asadar cu femeile pe care le avem.

Pentru mine, intotdeauna frumusetea a fost un chin, o pedeapsa, o amenintare continua. Pedepsirea prin frumusete, condamnat la moarte prin intoxicare de prea mult… Caut tot timpul sa sting aceasta rafala insa nu stiu cum, nu vad cum… Uneori, disperarea atinge cote orgasmice.

Oxfordul m-a pasionat intotdeauna. Fie ca l-am privit prin ochii lui Javier Marías sau l-am ascultat prin urechile lui Haydn (vezi Simfonia nr. 92), acest mic orasel atat de plin de istorie (vezi prezenta franciscanilor si istoria formarii indexului, marii profesori si studenti prezenti aici, bibliotecile sale imposibile etc, etc) mai are un ceva cu [...]