Statea la masa cu picioare mai lungi decat ale sale si incerca sa-si stoarca creierii pentru a compune o scrisoare. O scrisoare de dragoste, evident. Bun. Trecusera cateva ore insa, dupa cateva incercari neecologice ce umplusera cosul de gunoi, se holba in fata unei noi hartii albe, absolut identice cu prima.

Camera scriitorului Michael Murpurgo

Casa despre care am tot vorbit, plictisitor, avea foarte multe ferestre. Multe dintre ele nu mai fusesera deschise de secole, cred. Ceea ce le dadea un aspect hazliu si… confuz. Nemafiind deschise de atata timp, nici nu mai fusesera spalate de tot atata timp.