Cu Ray am facut cunostinta acum cativa ani, in Belgia, pe cand rasfoiam electrizat revista Elegy. Dupa reviste am trecut la albume, iar de la albume am trecut la expozitii. Insa biografia artistului, nu lucrarile sale, este prima chestiune care atrage atentia. Deoarece Ray s-a nascut caine…

Caine fiind, singurul loc unde a putut gasi o slujba a fost la The Hospital for Sick Children, in cadrul departamentului de arta si fotografie. Aici a ramas 17 ani. Si a desenat copii pacienti… Ba nu, pardon! A desenat visele copiilor bolnaviciosi, slabi, palizi, imobilizati. Copiilor le plac cainii, iar Ray a castigat destul de repede increderea lor. Astfel, a intrat in visele celor mici si si-a inceput lucrul. Anii au trecut repede, dar artistul nostru londonez continua si astazi sa deseneze vise. Pentru ca timpul, pentru dansul, are o cu totul alta valoare decat pentru noi, cei din lumea reala.

Copii sunt bucurosi sa aiba un asemenea prieten bantuindu-le visele. Este singurul care ii poate vedea asa cum ei ar vrea sa fie si nu cum sunt in realitate. Caci la Ray, avem de-a face cu o stranie rocada: realitatea prezinta o fata a modelelor sale care nu este reala, nu este cea adevarata. Irealul, visul, ne arata acesti copii asa cum sunt ei: neinfricati.

Situl artistului.

Mai multe din lucrarile sale puteti vedea aici.

Si aici, intercalat.