Post-(h)industrial

Svasti-ayanam este unul din multele side-projects ale muzicianului suedez Peter Andersson. Difera acesta de celelalte – majoritatea centrate pe industrial/ambient/drone? Difera, caci Andersson nu merge des la biserica sau la templu. Insa cand merge, iese ceea ce veti asculta mai jos.

Pare ca aceasta creatura bipeda post-industriala, ce mai are ceva asemanari cu trecuta faptura umana, nu poate sa nu fie religioasa. Personal sunt o persoana foarte sceptica cand este vorba despre Orient, yoga, meditatii, guru si alte hot-topic-uri din acestea importate in Occident in cutii frumos stralucitoare, dupa care se dau in vant mega- si microstarurile de pe toate meridianele. Tributar societatii si obisnuintelor, Andersson importa si el Tibetul si Nepalul in Europa. Singura diferenta: ne arata ca aceste practici si credinte nu pot fi aduse / mutate dintr-un loc in altul asa cum ni se pare noua si la cheremul fiecaruia decat intr-o singura forma: bucati!

Ugra-Karma:

Varna-Sankara:

N.B. Daca sunteti (inca) interesati de asemenea sonoritati ritual-(h)industriale, puteti asculta si Vishudha Kali, un excelent proiect rusesc.

6 thoughts on “Post-(h)industrial

  1. hmm, imi voi permite sa impartasesc impresia mea. nu stiu cat de tributar poate fi Andersson societatii actuale & obisnuintelor. sunt de acord cu faptul ca importul new-ageist duce la un melanj de franturi. nu am reperat insa la Andersson intentia de a “demasca” intr-un fel acest defect si nu am observat vreo urma de critica sociala. mai degraba am inteles proiectul ca pe o expresie a fascinatiei fata de extremul orient (cum orientul a starnit fascinatia europenilor timp de secole, tind sa cred ca doar la acest nivel poate artistul sa se apropie de o “obisnuinta”).
    pe de alta parte, inclusiv dezinteresul lui fata de un import nerational il distanteaza de tendintele new age. el preia si reinterpreteaza in maniera sa, ceea ce face ca de fapt Svasti-ayanam sa nu fie atat de diferit de celelalte proiecte ale sale si intr-un fel sa impartaseasca aceeasi atmosfera.

    Peter Andersson sau Vishudha Kali nu sunt singurii din peisajul industrial interesati de imagistica & sonoritati extrem orientale. nu mi se pare intamplator faptul ca la un astfel de vocabular apeleaza mai ales proiectele de dark ambient/ritual. cand ti-am citit postul m-am gandit la Bardo Thos Grol – retin de altfel ca parca mai demult ai vorbit si despre Sigillum S :) – mai sunt dar si alte exemple.

    ceva oarecum apropiat (dpdv muzical si geografic, nu si conceptual) este si proiectul lui Eric Fabry: Raksha Mancham. Tipul dedicase la un moment dat printr-un sideproject un album victimelor ocupatiei chineze (“1 200 000 Dead Tibetans”). pe parcurs insa, cu Raksha el isi mai indreapta atentia si spre alte aspecte & regiuni. dar ma indepartez…

  2. Cred ca Andersson este tributar societatii occidentale actuale. Nu are cum sa nu fie – s-a nascut in ea, traieste in ea. Iar muzica sa exprima cel mai bine acest lucru.

    Cred ca ai dreptate cu fascinatia:

    I am mostly interested in film, art, Tibetan Buddhism and meditation

    spunea intr-un interviu.

    Cu o mica diferenta: el aduce acea spiritualitate extrem orientala si o baga intr-un mediu ca cel occidental. Ce iese? Un mix tip industrial-buddhism :) care este adevarat ca nu se deosebeste prea mult de celelalte proiecte ale sale decat prin incantatiile tipice.

    Chestia cu demascarea/critica sociala e absolut subiectiva. Mie asa mi s-a parut. Adica, cum spuneai si tu, fiind dezinteresat de un raport tipic New Age cu extremul orient, el deja protesteaza cumva impotriva acestui curent – atat de la moda si atat de mediatizat astazi.

    Multumesc pentru Raksha Mancham, nu am auzit.

    P.S. Eu in general privesc curentele Industrial/Noise ca pe o critica social-religioasa la adresa Occidentului.

  3. si eu le privesc asa. nu cred insa ca mai poate relua cineva militantismul primelor proiecte industrial sau power electronics.
    dar da, apartenenta proiectului la aceasta zona ar putea sa ii atribuie prin extensie si o componenta sociala.

    de ce am exclus din start chestia cu critica sociala? nu prea inteleg in ce masura este necesar ca o optiune sa reprezinte un protest, asta prin faptul ca celelalte variante de exprimare au fost automat refuzate.

    mie muzica ambient mi se pare prin excelenta un limbaj abstract, care nu se impune printr-un mesaj clar (de-aici si variantele noastre diferite de interpretare), astfel se distantandu-se, in cazul dark ambientului, de industrial sau noise. rolul ascultatorului este aici diferit, in sensul ca el este cel care trebuie sa perceapa mediul pe care muzica o creaza, ea nefiind decat un catalist al perceptiilor acestuia.

    PS: nu incerc sa te conving, era doar o idee.

  4. @ ad interim:

    La cine te referi cand spui “primele proiecte”? Am ceva idei, dar as vrea sa stiu opinia ta.

    Ambientul ti se pare abstract, prin aceasta el diferentiidu-se de noise? Nu as prea fi de acord aici. Care este mesajul clar al wall noise-ului sau al death industrial-ului? Mie acestea doua mi se par expresiile prin excelenta ale abstractului, de aici rezultand infinita hermeneutica ce li se poate aplica.

    Ai dreptate cand spui ca rolul ascultatorului, ca si receptor, este diferit de la stil la stil, el nefiind chemat atat sa inteleaga muzica pe care o asculta cat mediul ce se creaza in jurul sau prin intermediul acelor sunete. Sa inteleaga mediul si, de la caz la caz, sa evadeze sau sa se integreze din/in el.

    Personal nu ascult asemenea muzica pentru a protesta, ca o forma de protest. Sau ma rog, nu in primul rand. Cand m-am referit la protest am facut-o din perspectiva unor muzicieni de pe scena industrial/noise/ambient/drone. La fel ca si in cazul BM-ului. Si atunci, care sunt motivele pentru care o ascult? Multe…

  5. ma gandeam, probabil ca si tine, la proiectele din spatele Industrial Records sau Come Org.

    e o chestie tot subiectiva. mie mi se pare ca noise sau death industrial au un mesaj intrinsec, in ciuda aparentei forme abstracte. cum se poate ca ceea ce deslusesc sa nu fie decat o reflexie a ceea ce vreau sa descopar, atunci ai dreptate, m-am inselat.

    si eu m-am referit la protest tot din partea muzicienilor.

  6. @ occhi sepolti:

    Da, ma gandeam la IR, dar si la Börft Records. Pe Come Org l-am ratat :)

Comments are closed.