Poem de dimineata
Posted on September 18th, 2009 in Cafeaua
It’s so nice
to wake up in the morning
all alone
and not have to tell somebody
you love them
when you don’t love them
any more.
Richard Brautigan (1935 - 1984)
-
Fara titlu. Deocamdata
Arhivele statului
-
Comentarii recente
- Lanternativa on Insignia
- MB on Insignia
- MB on Insignia
- Lanternativa on Tezaur folcloric (VII) - Uitatii Pindului
- Sasa-Liviu on Tezaur folcloric (VII) - Uitatii Pindului
- Offline on “Hum”
- Lanternativa on Tezaur folcloric (VII) - Uitatii Pindului
-
...între timp...
Categorii
Arta
De incredere!
Ziare & Reviste & Carti
©2008 Copyright by Lanternativa.
Simple Balance 2.1 theme by Blogsessive - Blogging Tips.
Simple Balance 2.1 theme by Blogsessive - Blogging Tips.
This post has 11 comments
September 18th, 2009
gasesc poemul adevarat, dar deprimant…
September 18th, 2009
September 18th, 2009
tocmai îl ilustrasem fara sa-l stiu
m-ai ghicit? (si azi?)
September 18th, 2009
@ literelibere:
Deprimant pentru ca atat de adevarat?
@ Gabi a lu Ursu:
Si uite asa trece viata…
@ Cella:
Uneori este nevoie de curaj, alteori nu. Trebuie doar sa facem distinctia intre cand este nevoie si cand nu. Si este atat de greu uneori… Pentru ca trebuie sa raspundem la intrebarea: oare de ce avem, cu adevarat, nevoie?
September 18th, 2009
la “cu adevarat”-ul ala ma impiedic, mai mereu.
e mai mult decît greu (mie) sunt instinctuala peste limita legal admsia
September 18th, 2009
1. Care e limita legala?
2. Urmeaza-ti instinctul atunci…
September 18th, 2009
e replica la “sa nu uitam nicicand sa iubim trandafirii”?
September 18th, 2009
Nu.
September 18th, 2009
negativistule!
September 18th, 2009
Suntem indemnati pe toate canalele sa ne casatorim, sa ne multiplicam si sa ne spunem te iubesc, chiar daca nu-i adevarat. Recunosc ca e bine sa te trezesti dimineata singur dar, in adancul nostru, pentru ca suntem programati sa ne imperechem, chestia asta ne deprima oarecum…
September 18th, 2009
@ ora25:
Pozitivisto!
@ literelibere:
Este adevarat ca “suntem programati sa ne imperechem” si sa ne inmultim. Animalitatea umana nu este ceva cu care sa te poti juca atat de usor… Sa nu uitam insa ca tot in aceasta animalitate intra si nevoia de a manca, de a dormi etc. In general oamenii tind sa simplifice foarte mult lucrurile. Iar societatea crestina (generalizez, din pacate) a damnat sexul si trupul extraordinar de mult. Dar oare sexul/imperecherea inseamna doar inmultire? Sau, in spatele acestei nevoi se ascunde o alta, mult mai adanca, si anume cea a comunicarii? Dorinta/nevoia nu poate exista in mod efectiv decat in relatie cu celalalt, cu un celalalr care, pe de o parte, produce deschiderea, iar pe de alta aseaza limite (vezi jocul intre permisiune si interdictie). Asta este, din pacate. Nu poti avea doar partea dulce… Sexualitatea, pentru a cita pe cineva, reprezinta modul cel mai complet uman al comunicarii pentru ca include schimbul de corpuri, care se intemeiaza pe un schimb de cuvinte. Poti spune: realitatea este alta. Asa este, tocmai de aceea nu exista o realitate, ci realitatea fiecaruia…
“Suntem indemnati pe toate canalele sa ne casatorim, sa ne multiplicam si sa ne spunem te iubesc, chiar daca nu-i adevarat” - este si nu este asa. Insa nevoia, uneori extrema, de a “indemna” la asa ceva vine si dintr-o nevoie extraordinara de siguranta. Asa cum instinctul de reproducere vine si dintr-o frica de moarte. Nascand, putem cel putin sa traim prin urmasii nostri… Si ma intorc din nou la ce spuneam: animalitatea umana nu este ceva cu care sa te poti juca atat de usor!
Asadar?