Pitagora si muzica electronica
Sibianul Iancu Dumitrescu este un nume important in peisajul muzicii experimentale. Recunoscut pe scena internationala ca una din figurile proeminente in ceea ce se numeste muzica spectrala, fostul elev al regretatului Maestru Sergiu Celibidache a studiat, la sfatul marelui dirijor, si fenomemologia, in special Husserl. Ideea de baza era sa aplice in compozitiile sale ulterioare principiile de baza a acestei viziuni filosofice.
O chestiune interesanta si demna de dezbatut pe larg. Pe scurt insa, totul porneste de la prezenta in cadrul compozitiilor sale a ceea ce numim sunet acousmatic.
Utilizat pentru prima data (in acest context, evident) de Pierre Schaeffer (parintele muzicii concrete / Musique concrète), acest termen defineste
the art of hiding the essence of the sound source
adica sunetul pe care cineva il percepe fara insa a putea intercepta sursa emitenta, cea care se afla in spatele sunetului auzit. Un exemplu imediat ar fi Pitagora, cel care isi tinea lectiile ascuns fiind in spatele unei perdele.
Ideea de baza este eliberarea sunetului de incarcatura sa semantica sau / si lingvistica (pe care si-o preia de la emitent) si de a-l oferi ascultatorului in forma sa pura, ca si obiect muzical, independent de motorul emitent / creator. Mai concret, de a prezenta sunetul ca si dat.
Aceasta filosofie isi gaseste punctul extrem in creatiile de tip noise (cu toate subramurile) in care sunetul este, la fel ca si in muzica concreta, prezentat ca si entitate pura, el creindu-se pe sine insusi intr-un loop infinit ca si durata / variatie. In astfel de compozitii emitatorul (instrumentul clasic sau modern) nu mai prezinta nici un interes, intreaga atentie concentrandu-se asupra undei sonore. Cu cat un artist reuseste sa faca acest lucru mai bine, cu atat respectiva creatie se va apropia mai mult de idealul acestei filosofii: a asculta doar sunetul si nu (si) pe cel care il emite.
Melodia de mai jos este preluata de pe LP-ul Medium II / Cogito a carei coperta o puteti vedea mai sus.
Medium II este o creatie sumbra, mistica, ce exploreaza relatia dintre tonuri si zgomot (tones and noise). Cogito este partea “luminoasa” a albumului, data fiind prezenta mai multor instrumente, Iancu Dumitrescu insusi definind aceasta a doua parte ca pe un revers al piesei Medium II. Din cauza acestui lucru, compozitorul roman sugereaza chiar audierea acestor doua melodii deodata, ele fiind, cumva, complementare.
Medium II:
Iancu Dumitrescu - Ultra-pulsar
Interpreteaza: Ansamblul Acolade
Dirijor: Iancu Dumitrescu
Membri: Orban Godri / Viorica Feher / Gabriel Sava / Adam Siminiceanu
La pian: Ana Maria Avram
The ensemble “ACOLADE” has given many concerts, enjoying the public and specialists’ appreciation. The structure of this musical group has an open character, collaborating with famous, renowned artists - instrumentalists, singers, dancers, puppet players - promoting a new combination of musical timbres - bassoon combined with: human voice, Pan’s flute, taragot, dulcimer, accordion, piano, harp, saw, percussion and other instruments.
Pentru cei interesati sa aprofundeze subiectul, iata cateva link-uri:
O prezentare interesanta a biografiei si operei compozitorului.
Cealalta Julieta. Muzica a fost compusa de Iancu Dumitrescu si sotia sa Ana Maria Avram.
Un interesant interviu (1977) “To explain in more detail, I begin with trying some sound: I concentrate and focus my intention on it - as in phenomenology. Then - again like phenomenology - I eliminate everything around that isn’t strictly part of it. I start to isolate a very small world. This concentration and stripping away of everything else is not a stressful or desparate procedure; it is meditative, observant.“
Despre Myriam Marbe, o alta reprezentanta a muzicii experimentale romanesti, aici.



This post has 2 comments
April 22nd, 2009
De abia acum am descoperit acest post interesant.
Nu numai Pitagora a asociat muzica cu matematica ci si Al Farabi si Aviccena/Ibn Sina.
Aviccena a incercat sa explice armoniile muzicale prin prisma seriilor algebrice.
“In the field of music, his contribution was an improvement over Farabi’s work and was far ahead of knowledge prevailing elsewhere on the subject. Doubling with the fourth and fifth was a great step towards the harmonic system and doubling with the third seems to have also been allowed. Ibn Sina observed that in the series of consonance represented by (n + 1)/n, the ear is unable to distinguish them when n = 45.”
http://www.farhangsara.com/ibn_sina.htm
Stiu ca multa lume nu a auzit de muzica experimentala, iar din cei ce au audiat astfel de piese, foarte putini s-au simtit atinsi de sunetele ciudate emise de cele mai variate instrumente.
April 22nd, 2009
Multumesc pentru acest comentariu si pentru link.
Este adevarat ca urechea nu este capabila sa distinga sunete ce depasesc o anumita frecventa (n=45, spre exemplu). Omul nu aude insa doar cu urechile, ci cu intreg corpul. Chiar daca timpanul nu este capabil sa vibreze la anumite frecvente, corpul le percepe totusi si raspunde ca atare: stari de oboseala, placute etc. De multe ori nu stim de ce ne simtim rau sau bine in anumite situatii. Tocmai pentru ca in acel moment corpul ne este strabatut de niste unde sonore (vibratii) pe care nu le putem auzi.
De aici porneste dezgustul meu (chiar asa) pentru muzica in format mp3 - format ce taie, efectiv, frecventele pe care urechea umana nu le poate percepe. Multi spun: daca tot nu le putem percepe, nu este nici o problema sa fie taiate. Ba este, spun eu. Deoarece in acest fel jumatate din mesajul initial dispare. Raman doar sunetele cele mai grosiere… Corpul ramane surd. Iar piesa de mai sus, chiar daca am facut-o de pe albumul original, nu face exceptie. Ceea ce se aude este doar jumatate de muzica, sa spun asa.
Este adevarat ca muzica experimentala nu este pe gustul multora…
P.S. Despre mp3 si alte formate audio, am mai scris si aici.
Stati pe subiect si fiti respectuosi fata de alti cititori