Peder Norrby - Noise Angels [2010]
In volumul sau Noise: the political economy of music, economistul Jacques Attali nu mentioneaza nici macar o singura data cuvantul elegant. Aceasta nu inseamna insa ca volumul nu este interesant, mai ales ca este opera unui economist. Chiar daca unele dintre analizele sale pot fi discutabile, acest lucru nu umbreste valoarea pe ansamblu a cartii - a carei lectura o recomand nu doar studentilor la economie sau stiinte politice, ci si tuturor celor interesati de scena artistica alternativa contemporana.
![]()
In its biological reality, noise is a source of pain. Beyond a certain limit, it becomes an immaterial weapon of death [...] A weapon of death. It became that with the advent of industrial technology. But just as death is nothing more than an excess of life, noise has always been perceived as a source of exaltation, a kind of therapeutic drug capable of curing tarantula bites or, according to Boissier de Sauvages (in his Nosologica methodica), “fourteen forms of melancholy”.
In the Old Testament, man does not hear noise until after the original sin, and the first noises he hears are the footsteps of God. [aici]
![]()
De ce am mantionat mai sus termenul elegant? Deoarece eu personal vad in Noise foarte multa eleganta, o eleganta abstracta, greu de definit, de ascultat. O eleganta angelica, care poate lua forma unui vestitor apocaliptic, ca cel de mai sus, sau a unuia binevestitor, ca cel de mai jos:
———-
In cadrul episodului LXXXII din LI au fost si sunt in continuu adaugate noi materiale, cred eu, interesante despre acest curent atat de complex si fascinant.



