M-am gandit sa-mi fac putina curatenie in draft-urile mai vechi…

Les destinees sentimentales este un film exceptional. Un pastor protestant (Jean Barnery), aflat in plina criza religioasa, starneste valuri de indignare si confuzie in familia sa (detinatoarea unei fabrici de portelan) si in societatea inchisa de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Sa fim seriosi, cercurile in care “se invartea” Jean nu erau inchise (ideologic vorbind) doar in acele timpuri…

Se indragosteste de o fiinta ciudata, rebela si la fel de posesiva, parerea mea, ca si prima sa sotie. Ce va alege: bucuria de a trai liber cu Pauline in Elvetia sau responsabilitatea ce atarna, greu, pe umerii sai, aceea de a fi membrul unei familii cu traditie?

Un film lung - 180 min. - dar castrant, enervant, prin intrebarea fundamentala pe care o pune: ce inseamna, in fond, dreptul la fericire?

P.S. Scena de la sfarsitul filmului - in care Jean este batran, bolnav si imobilizat la pat - este cutremuratoare.