Gigantul Naxos face pasi… gigantici inspre noile provocari ale internetului, download-ului de fisiere si ofertei muzicale de calitate la un pret rezonabil.

Cu nici o luna in urma, revista americana Stereophile a publicat un articol intitulat Naxos: From 320kbps to Lossless to Blu-ray,  in care autorul, Jason Victor Serinus, analiza noua politica a celebrului concern infiintat de Klaus Heymann.

Despre ce este vorba? Formatul de fisiere MPEG-1 Audio Layer 3 (sau, mai pe scurt, mp3) nu mai multumeste. Comunitatea fanilor formatelor lossless (FLAC, WV, APE sau  TTA) devine din ce in ce mai puternica  (printre ei numarandu-ma si eu), aceasta nemaiputand fi pacalita nici macar cu mp3-uri la 320kbps. Diferenta dintre o melodie in format lossless si una “sfartecata” in mp3 este indiscutabila, mai ales in cazul inregistrarilor de muzica clasica sau jazz.

In articolul sau, Serinus, citandu-l pe Heymann, arata ca

“To the average consumer, 320kbps is virtually indistinguishable from CD sound. You would be surprised how many people listen to 128kbps selections from the Naxos Music Library played back through my computer and hi-fi system and ask, ‘Where is the CD player?’ 128kbps is not wonderful. The overtones are missing, and the bass is not well defined. But at 320kbps, I believe that 98% of people think it sounds like a CD. I personally think it is not exactly like a CD, but it sounds damn good.”

Ei bine, iata ca nu prea suna chiar damn good atata timp cat, la presiunile audiofililor, directorul Naxos a promis ca, in aproximativ 3 luni, vor fi disponibile pe situl companiei fisiere in format lossless pentru descarcare. In aceasta categorie vor intra, in primul rand, compozitiile corale, opera, muzica orchestrala baroca si cvartetele de coarde. Asadar, toate stilurile si genurile ce presupun un spectru deosebit de larg de frecvente, care, din pacate, intr-un mp3, chiar si la 320kbps, nu mai sunt valabile. Vor ramane insa in acest format concertele de pian si chitara clasica (exceptand interpretarile istorice).

Naxos nu se opreste aici insa! Caci, in afara de formatele lossless, vor fi accesibile interpretari in formatul Blue-ray audio, prima dintre acestea fiind Simfonia Nr. 3 “Circus Maximus” compusa de John Corigliano. Sincer sa fiu, deja la acest format nu mai vorbim de audiofilie, ci de o adevarata nebunie sonora… Sunt insa extrem de putine companiile care produc astfel de minunatii (pentru care este nevoie, evident, de o instalatie Hi-Fi de prima calitate) si, asa cum spune si Heymann in ceea ce priveste aparitia lui Corigliano

“we’ll see how the market reacts to the Corigliano test case.”

Dincolo de vestile incurajatoare pentru comunitatea iubitorilor de puritate sonora, trebuie sa recunoastem ca astfel de formate (inclus chiar si HD-DVD-ul) sunt inca o raritate pe piata. Si aceasta tocmai din cauza lipsei de cerinte. Marea majoritate a ascultatorilor de muzica se multumesc cu formatul clasic DVD si CD (ca sa nu mai vorbim de avi-uri si mp3-uri), pentru ei aceste noi formate nefiind decat niste post-mofturi supertehnologizate. Sa nu uitam insa ca, abia acum, cu discul Blu-ray, am egalat, intr-o anumita masura, calitatea discului vinyl.

Serinus isi incheie succintul sau articol printr-o informatie care m-a facut sa respir usurat:

…the music sales will suffer far less than automobiles because CDs and downloads are small-ticket items.

Asadar, concluzia: daca va luati masina, luati-va si un player care poate citi blu-ray audio. In acest fel, cele doua ramuri ale societatii industriale se vor sustine, cu succes, una pe cealalta.

Articol citat il puteti consulta aici.

P.S. Initial, am avut in proiect sa ofer Lanternativistilor muzica in format lossless: APE sau FLAC (imaginati-va cum ar fi sunat Lautarii imperiali). Insa nu am reusit, si aceasta din mai multe motive:

1. Player-ul Divshare-ului nu permite ascultarea acestor tipuri de fisiere

2. Fisierele ar fi fost imense, o singura melodie avand peste 100M