Milano. In principio erat verbum

Am prezentat acum ceva timp in urma Cantul vechi roman. Astazi o sa ne oprim, pe scurt, la un alt tip de muzica si anume la cea ce se intona in superbele basilici milaneze pe la inceputul secolului al V-lea.

Cunoscut sub numele de Cant ambrozian sau Cant milanez (denumit astfel mai tarziu, pentru a-l distinge de cel roman), acest stil / rit isi are originea in persoana lui Ambrozie al Milanului.

In anul 1058, Papa Stefan al IX-lea, in cursul unei vizite la Manastirea Montecassino, a interzis definitiv interpretarea cantului ambrozian:

Tunc etiam et Ambrosianum cantum in ecclesia ista cantari penitus interdixit

Nu doar ca l-a interzis, dar cei ce-l mai intonau dupa acest moment erau pasibili de pedepse nu tocmai placute.

Fraza de mai sus poate fi considerata actul de deces oficial al acestui rit. Caci, in fond, nu era vorba doar de un mod de a canta ci de un intreg ritual liturgic.

Milanezii au avut mari probleme in a-si pastra ritul. Papa Stefan este doar ultimul exemplu, cel care i-a dat lovitura de gratie. Insa inaintea lui, Carol cel Mare, Papii Adrian al II-lea, Nicolae al II-lea si Grigorie al VII-lea au incercat si ei sa-l desfinteze prin orice mijloace (bule, concilii, amenintari personale). Pana la urma au reusit, asa cum au reusit sa o faca si cu ritul vechi roman, peste cadavrele celor doua intinzandu-se falnic, unificator si centralizant, cantul si ritul gregorian.