Michelangelo Galilei

Lanternativa e inca aici, vie. Nu foarte vizibila, drept, dar asta e in acord cu traditia.

Acestea fiind spuse, intram intr-un nou an cu o chestie zornaitoare.

Toata lumea a auzit de Galileo Galilei – au auzit pana si aia care nu ar fi trebuit sa auda, ma rog, asta-i viata. Tatal si fratele sau mai mic au fost compozitori si teoreticieni renumiti la vremea lor – azi nici macar YT nu-si prea mai aduce aminte de ei. Nu asta-i important. Important e ca in muzica Vincenzo Galilei a creat (alaturi de altii) bazele unei revolutii care a fost destinata sa puna in cele din urma calus la gura Renasterii si sa dea semnalul perioadei barocului. Michelangelo a compus urmand teoriile muzicale create de daddy.

Muzica se asculta cu tot trupul. Creeaza vibratii care sunt simtite peste tot. Pitagora, Platon, Aristotel si alti filosofi greci au scris in extenso despre impactul avut de sunet asupra omului. Vincenzo cunostea foarte bine aceste teorii – problema era cum sa le transporti in interiorul crestinismului. Teribil de complicata chestiune. De aici corespondenta cu Girolamo Mei, analizele lui Marin Mersenne (contemporan cu Michelangelo) etc.

Ce mai ramane de auzit cand, asa cum scria batranul Foucault,

“with the end of the Renaissance, the eye was thenceforth destined to see and only to see, the ear to hear and only to hear”?

3 thoughts on “Michelangelo Galilei

  1. m-am ciocnit ieri – asta e cuvantul :) – total intamplator de o carte de rushdie, si am gasit urmatorul pasaj:

    “nota, cheia, acordul; melodii, armonii, aranjamente, simfonii, ragtime, opera chinezeasca, jazz, blues; faptul ca exista asemenea lucruri, faptul ca s-au descoperit intervalele si pauzele magice care ingaduie aparitia ciorchinilor de note, totul in spatiul amplitudinii unei maini omenesti, note cu care se pot cladi catedrale de sunet, constituie un mister de alchimie, un mister ca matematica, vinul sau iubirea. poate ca am invatat de la pasari. sau poate ca nu. poate ca sintem doar creaturi in cautarea exaltarii. de care nu avem parte decit in mica masura. vietile noastre nu sunt ceea ce am merita; sintem de acord ca, din multe puncte de vedere dureroase, vietile noastre sint deficitare. ei bine, cintecul le preface in altceva. cintecul ne infatiseaza o lume demna de nazuintele noastre, ne infatiseaza eurile noastre, asa cum ar trebui sa fie, daca noi am fi demni de lumea in care traim.” (pamintul de sub talpile ei, polirom, 2003, trad. antoaneta ralian)

    mi-a placut chestia cu alchimia. si bineinteles aia cu “daca noi am fi demni de lumea in care traim”. :)

  2. cam multe mistere pe aici. nu ma mir, e literatura :)

    P.S. Pacat ca nu a mentionat si genurile de muzica pe care le ascult eu. Nici nu avea cum, cred. Ca sunetul asta nu arata “asa cum ar trebui sa fie”, ci fix asa cum este.

    We came to wreck everything, and ruin your life. GOD SENT US!

  3. :))

    ma gandeam io c-o sa pomenesti ceva de literatura … sau de nobel praiz … :)

    dar io nu cred c-avem vreo sansa sa “wreck everything”. nici macar our own lives. cineva/ceva o sa ne sufle exact cum am suflat eu azi peste furnicile care incercau sa-mi intre in sticla de ulei. (imho.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>