Daaaa, se pare ca pentru unii digitalul devine un fel de spiritualitate mundana, una de la care se asteapta cam aceleasi chestiuni care se asteptau de la vechile sisteme religioase, pe vremea cand omul era atat de primitiv incat sa mai creada in zeitati si alte bazaconii din astea - din cauza carora unii au murit arsi pe rug sau bagati cu capul sub gheata (depinde de zona geografica). Caci, parafrazandu-l pe Isus: carora le este cald, le va fi si mai cald, si carora le e frig, le va fi si mai frig. Bun. Las alte bloguri sa se ocupe cu Marele Razboi dintre stiinta si religie.

Unii insa au ajuns chiar si mai departe, sustinand ca formatul digital este singurul care lasts forever, ei predicand maselor faptul ca in cel mult 20 de ani (2030 pentru puristi) vom putea sa ne UL mintile in computere, creind astfel doage digitale - care pot sari mult mai departe decat o pot face cele de astazi. Cand acest lucru va fi posibil, vom deveni nemuritori, esenta noastra periculoasa, dar desexualizata, ramanand sa navigheze etern in spatiile virtuale ale Internetului. Bun si asta.

Ce te faci insa ca Internetul nu este nici el vesnic? Cu aceeasi viteza cu care apar noi situri, altele dispar. Cu viteza cu care apar noi tehnologii dedicate Web-ului, cele vechi devin obsolete, depasite. Pentru a tine un sit ca archive.org (unul care viseaza sa produca un backup al intregului Internet, incluse siturile no longer available) viu, aka on-line, sunt necesare niste costuri extrem de piparate ce trebuie sa acopere nu doar activitatea de indexare si gazduire (sute de PiB*), ci si, sau mai ales, pe cea de update-are la noile tehnologii media. Tehnologia se misca extrem de repede, nimeni nu contesta acest lucru, insa tocmai din cauza aceasta ea devine la fel de repede depasita de ea insasi. Bine?

Creativitatea, inventivitatea umana nu are limite, iar chestiuni ca artefactele tehnologice sunt, poate, cea mai buna dovada. Pastrarea pe termen lung a continutului digital este o mare problema in Digital era (BioIntelligence Age, cum o numesc altii), informatiile, sub orice format ar fi ele, fiind intr-un continuu pericol de a fi pierdute pentru totdeauna - asta ca sa nu mai mentionez si pericolul piratarii. Tehnologiile de care depind aceste chestiuni devin caduce extrem de repede, incluse aici formatele de fisiere, OS-urile etc. Rezultatul? Daca nu se realizeaza un continuu upgrade, datele devin inaccesibile. Chiar daca continutul este codat in formatul cel mai simplu si, de aici, cel mai stabil si mai universal valabil, cum ar fi codul ASCII, invechirea mediilor de stocare nu poate impiedica disparitia informatiei.

Cand multi vorbesc de revolutii, Lanternativa vorbeste despre crize. Defect profesional, stiu. The Digital Crisis se pare ca este mai mare si mai importanta decat si-au putut imagina entuziastii transumanisti si altii din gasca. Se pare insa, din nou, ca ei doar se entuziasmeaza…uitand sa mai si gandeasca critic.

Americanii de la National Archives and Records Administration au ajuns foarte recent la concluzia ca, in cazul in care informatia este stocata pe suport digital, acesta trebuie transferata pe noi suporturi la fiecare 3 ani  (aceasta rata de transfer referindu-se la standardele actuale, evident. S-ar putea foarte usor ca, daca tehnologia isi va dubla sau tripla rata de dezvoltare cu fiecare an, asa cum sustin transumanistii, perioada de  stagnare pe o singura “preerie” sa scada drastic, apropiindu-se de zero) iar daca este pe suport analogic, la fiecare 5 ani (iata ca analogicul revine, din nou, la moda, el fiind considerat ca fiind mult mai sigur / durabil, statistic-si-nu-doar vorbind, decat digitalul).

Nu imi doresc sa mai bat preeriile prea mult insa, intorcandu-ne la transumanisti, ceea ce se cam uita este faptul ca nimic din ceea ce este uman nu este vesnic. Ba chiar mai mult, nimic din ce este se pare ca nu este vesnic, sistemele solare nefiind, din cate stiu, vreun rod al mainilor noastre**.

Sa se anunte, odata cu schimbarile climatice, o noua perioada de mari migratii, de aceasta data digitale? Se pare ca da si, ca odinioara, acestea doua merg din nou mana in mana.

_______________

© imagini: Roberto Kusterle.

* Cateva statistici, ca tare buni mai suntem la asa ceva:

# 200 petabytes – total amount of printed material in the world.

# 5 exabytes - amount of data equivalent to all words ever spoken by humans, in text form.

** In plus, a considera ca tehnologia va ajunge la o asemenea dezvoltare incat sa permita digitizarea creierului uman inseamna a considera si faptul ca inventivitatea si creativitatea umana nu se va opri la acest nivel. Iar aceasta a doua luare-in-calcul (ca sa ma opresc doar la ea) nu am prea vazut-o in maculaturile trans- si post-umaniste pe care le-am lecturat in ultimul timp. Care maculaturi (digitale sau tiparite) imi dau magnifica senzatie ca m-as hrani cu propria voma…ad infinitum.

*** Maxima ironie a soartei? Am accesat astazi pagina IBM a celui mai puternic supercomputer spaniol Mare Nostrum. Rezultatul? 404 Not Found. Ei, a migrat dom’le, a migrat.

**** Inchei, in sfarsit, cu alte doua chestiuni:

# Gangsterii de la OSTA au ajuns recent la eterna concluzie ca

both DVD-R and CD-R could maintain data for tens of years at most.  CDs had a life expectancy of only around 15 years whilst DVDs fared even worse with a lifespan of around 10 years.

Asta daca nu cumva va ganditi sa va puneti creierii pe ceva DVD-uri din aur.

# Epigonii transumanistilor ar trebui sa mai ia in calcul si un alt fapt, ca tot sunt ei bolnavi de la atatea revolutii care ne-au lovit in ultimul timp (but the best is yet to come!), si anume sa nu mai confunde a inventa cu a imbunatati. Daca ar sta putin sa gandeasca si sa se mai si informeze, ar ajunge la oribila concluzie ca inventii cu adevarat notabile nu au mai fost facute de prin Evul Mediu incoace - si asta spre disperarea unor bloggari postmoderni…