Lev a fost un tip ciudat. Rau tare de ciudat.

Futurist, inovator, chiar radical in idei si copozitii pentru timpul sau, a avut parte de o cariera bombastica, in sensul ca a fost ultra aclamat vreo cativa ani de masele infierbantate, dupa care a cazut intr-o uitare absoluta. Adica pentru cineva care i-a avut printre studenti pe J. Coltrane acest destin mi se pare cel putin straniu. Dar e ok. Nu este nici singurul si nici ultimul neglijat. Ironic, a avut bucuria sa se bucure de aceasta uitare, sa o observe, sa o miroase, pana la varsta de 108 ani.

Anul acesta se implinesc 90 de ani de la compunerea minunatei si tulburatoarei Sonate nr. 1 pentru violoncel si pian (1919) asa ca Lanternativa (admiratoare declarata a lui Lili Boulanger - de la moartea careia s-au implinit anul trecut tot 90 de ani si de compozitiile caruia mi-am adus din nou aminte ascultand Sonata lui Ornshteyn) s-a grabit sa-si aduca piosul omagiu acestui compozitor.

Piesele de mai jos, preluate de pe discul de mai sus, se numesc asa cum puteti vedea mai jos:

Sonata nr. 1 pentru violoncel si pian op.52. Allegro appassionato:

Sonata nr. 1 pentru violoncel si pian op.52. Moderato (con moto):

Stiti ca Lante’ e pasionat de noise (am ascultat Vomir azi ca sa ma trezesc cumva). Iata un citat in extenso despre relatia lui Lev (o, da!) cu noise-ul, preluat din articolul lui Vivian (vezi sub pantalonii tipei, pardon!):

In 1909 the Italian Futurists, led by poet Filippo Marinetti, banded together with professed radicals in the other arts to proclaim the era of speed and noise. The movement, with headquarters in Milan, spread through Italy and France. A manifesto of the Mouvement Futuriste (Paris, 1913) lists the following: “poesie, Marinetti; peinture, Georgio Severini, Giocamo Balla; musique, Balilla Pratella; sculpture, Umberto Boccioni; action feminine, la poetesse Valentine de Saint-Point; art des bruits, Luigi Russolo. [taticul noise-ului pe care am sa-l prezint intr-o buna zi in ultra extrenso pe Lanternativa!]” This last, organized by Russolo, a painter, presented a concert in Milan in 1913 under the motto, “The Glorification of Noise.” It featured “a futurist orchestra” of “three groaners, two exploders, one thunderer, three whistlers, two rustlers, two gurglers, one shatterer, one scraper, and one snorter.” A credo was announced: “To present the musical soul of the great factories, of the railways, of the transatlantic liners, of the battleships, of the automobiles and airplanes.”

Pratella was the only composer directly involved with the futurists (he contributed only one composition to the movement), but several composers were attracted to the futurist noise principle. Among them were: Edgard Varese (Ameriques, Hyperprism, Ionisation); George Antheil (Ballet Mecanique, Airplane Sonata); and Leo Ornstein (Suicide in an Airplane, Danse Sauvage, Poems of 1917).

Asadar, mai multe despre relatiile compozitorului cu miscarea futurista, noise-ul, Copland, Cage etc, etc in articole.

Buna dimineata!

N.B. De va vrea cineva ceva piese Lili sau Ornshteyn in format lossless, este rugat sa anunte.