Fantomele au multe de suferit de pa urma speciei umane. Dar nu acesta este cel mai mare rau care se poate intampla, ci BOALA!

Cand am descoperit acesta formatie, primul lucru care m-a incitat a fost cel de-al doilea cuvant din titlu: Parastasie! Ok, mi-am zis. Ia-o incet si vezi ce faci cu termenul asta. Mi-am adus aminte ca am medici in familie si am sunat pe acasa sa intreb.  Este o chestie in genetica, mi-au raspuns sec.

Ceea ce canta Fantasma (bolnava de parastasis) se poate defini, genetic vorbind, ca un mix intre electronic / ambient / dark / noise / experimental / post-industrial music. Ceea ce surprinde este ca da foarte bine, “ghiveciul” fiind doar unul de tip vizual, ca mai sus, si nicidecum (si) auditiv. Definite ca si “miscari”, cele 7 piese ce compun acest CD (exista si in varianta vinil alb, limitata la 500 de exemplare) sunt foarte bine pozitionate, ele nascandu-se din una in alta, din alta in cealalta si din cealalta in ultima - Fantasma parastasie. Titlurile, sugestive, imi amintesc de o intreaga panoplie filosofico-literaro-artistica in care nume ca si Platon (Hymn to the idea of night) sau H.G. Wells (Gallery of the invisible woman) convietuiesc, genetic!, alaturi de nebuni ca Heinrich Fussli (Dream of the nightmare) sau William H. Mumler (Auditory spirits)…

Intr-un cuvant, bestiali! Nu credeti?! Mai jos aveti doua exemple.

Hymn to the idea of night

Gallery of the invisible woman