Jurnale uitate… (XI) - icographic

De exista falimentul? O intrebare care (ne) chinuie de o gramada de timp… Servicii proaste? Produse de slaba calitate? Este intrebarea care m-a lovit din nou, si Doamne, azi duminica, cand am vazut auzit ca o cafenea foarte faina tocmai si-a inchis portile. Adevarul este ca acea cafenea avea tot ce trebuie: un interior foarte, foarte fain, nu avea muzica (ceea ce eu personal apreciez mult) si era aproape tot timpul plina. Plus ca era in centru. Si avea personal foarte dragut. A dat faliment - la vreo 4 ani de la deschidere.
De ce oamenii prefera o piesa muzicala in detrimentul alteia? De ce un album devine incredibil de popular, in ciuda calitatii evident slabe, iar altul nici macar nu vede mijlocul topurilor, chiar daca toata lumea vorbeste despre el [vezi si aici]? De ce icographic, una dintre cele mai bune reviste
on visual communication founded by John Halas in 1971 and designed and edited by Patrick Wallis Burke. The magazine was designed on a 4 column grid with the titles and headings set in Helvetica and the body copy set in Univers Medium
este aproape necunoscuta astazi? De ce a existat pentru un timp atat de scurt?

O revista exceptionala, un deliciu pentru orice graphic-designer, o publicatie care existat intre 1971-1978, un cub Rubik inspirativ cu nenumarate combinatii = icographic.
Cateva numere din icographic au devenit accesibile de curand in Flickr, aici.
_______________





