Julian Jarrold - Brideshead Revisited [2008]
Initial am vrut sa pun o imagine cu Sebastian Flyte si Charles Ryder sarutandu-se. Nu am mai pus-o. Ne salvam asadar cu femeile pe care le avem.
Altfel ar fi trebuit sa scot afara comentariile / sa fac postul privat, lipsindu-ma de placerea de a citi cat de mult v-a placut acest film - din care nici macar trailer-ul oficial nu vi-l ofer. Doar un mic text…constrangator.
Now, it is no secret that our families are not rich in material wealth. But I like to think that we Ryders are, all of us, rich in the striving of minds… Clothes. Dress as you do in a country house. Never wear a tweed coat and a flannel trousers, always a suit. And go to a London tailor. You’ll get a better cut. Protocol. First and foremost, behaving with restraint!
Si fiti atenti. M-am gandit de multe ori sa fac un post despre fotografie vs. desen + pictura. Iata ce spune Charles Ryder despre cele doua:
N.B. Sublinierile imi apartin.
- Why don’t you just buy a bloody camera and take a bloody photograph and stop giving yourself airs?
- I don’t give myself airs.
- Yes, you do. And, anyway, you haven’t answered my question.
- Because a camera is a mechanical device which records a moment in time, but not what that moment means or the emotions that it evokes. Whereas a painting, however imperfect it may be, is an expression of feeling. An expression of love. Not just a copy of something.
P.S. Lanternativa va doreste o rezolvare a regulii de trei simpla cat mai rapida 
This post has 4 comments
November 15th, 2009
regula de trei nu e niciodata simpla. observ totusi ca ursuletul sare din bratele papusilor in bratele lui sebastian flyte, ceea ce-mi da de gandit in ce hal de vinovat trebuie sa se simta bietul ursulet umblat, facand parte dintr-un astfel de circuit triangular. (in timp ce papusa care se joaca cu papusile e si mai si).
despre scena din imagine nu pot sa zic decat ca “cu o floare nu se face curatenie”.
November 15th, 2009
fotografie vs. desen + picture.
Am gasit scris, în multe locuri, cum ca, fotografia n-ar exprima sentiment ci ar evoca un moment al realitatii. Cartile care zic acest lucru tin de o gândire veche, complet depasita. Personal nu vad în felul asta. E adevarat ca fotografia a permis desenului si picurii sa se desprinda mai clar de sectorul “realitatii” profitând brusc de o infinitate de alte posibilitati.
Sa luam corpul uman, ca e mai expresiv decât un apus de soare, de ex. (desi, si acesta induce o stare, un sentiment, nu?). Sentimentele umane se citesc pe chip (unele persoane pot fi mai expresive ca altele), sau sunt cadre cinematografice, care le poti opri într-un punct, sa surprinzi un maxim de exprimare. Cadrele alea îti ramân înfipte în minte ca niste fotografii de valoare. E adevarat însa, ca nu ne multumeste doar ce reprezinta o clipa a realitatii. Prin natura noastra ne plictisim repede de ce avem la îndemâna, vrem forta mai mare decât permite limitatul nostru mod de exprimare. Si-atunci ne-aruncam în desen si / sau pictura. Astea doua sunt surori gemene. Una ramâne în modul primitiv: linii, less colors, simplicity si cealalta se poate suprapune peste, profitând de duritatea grosimii tuselor, taria culorilor (dar nu neaparat), suprafata de apa într-o pata de culoare, care evident nu e controlabila etc… Ambele pot dezmembra subiectul dând o alta forma decât cea fotografica, de cele mai multe ori mai intuitiva, figurativa, simbolica…. Dezbarata de ne_esenta, focalizata pe o o idée sau, de ce nu, abstracta, fantezista complet rupta de realitate. Deci fata de fotografie, desenul si pictura au o imensa plaja de actionare pot fi o copie a realitatii (dar acest lucru e depasit) dar pot fi si orice altceva.
Cât despre sentiment - poate exista în toate trei sau sa lipseasca din toate trei. De ex. Acum este un curent la moda in foto - specularea detaliilor. Vezi doar pete, unghiuri, blururi, un fel de pictura modernista a la Mondrian sau altii (pot da nume…). Deci se straduieste si fotografia sa fure ceva din celalat domeniu, nu-i place sa ramina un urma. Nu se lasa asa usor… plus ca softurile actuale cauta sa le mixeze astfel încât barierele dintre cele 3 sa dispara. Softurile sunt ca un pact de pace
Am încercat sa fiu cât mai scurta si la obiect… dar complicat… subiectul, you know :). Când îsi unesc fortele cele 3, sunt ca si un desenele alea animate japoneze… rup tot
November 16th, 2009
@ ora25:
Cum spunea Julia: It’s not enough. It’s never enough.
@ by_man:
Ai dreptate: si eu m-am gandit la cat de mult s-a incetosat linia dintre pictura+desen / fotografie odata cu crearea softurilor. Nu ca inainte nu aveau camera obscura (vezi lucrarile fotografice ale dadaistilor, spre ex., camera obscura fiind, intr-un fel, stramosul photoshop-ului) insa acum fotografii pot prelucra o fotografie enorm de mult si de bine. Nu sunt deloc contra acestor softuri. Imi place mult fotografia abstracta - am numit-o eu - cea in care se speculeaza detaliile.
Subiectul este foarte complicat. Cred ca tine de afinitatile fiecaruia in parte… Mie personal nu prea mi-a placut niciodata sa pun in balanta cele doua.
November 16th, 2009
oricum, ai ales un fragment greu de suportat. ca manipularea fotografica a inceput sa semene tot mai mult cu pictura (incluzand chiar instrumente similare, pensule, pasteluri, cutite, texturi, etc, etc) si ca se poate discuta mult despre diferente si ingemanari e partea buna a secventei (pentru cei carora le plac temele pt. acasa). dar când zicea ryder ca pictura e iubire, pur si simplu mi s-a facut jena si m-am dus sa duc gunoiul.
Stati pe subiect si fiti respectuosi fata de alti cititori