Sabatul

Somnul autoerotismului feminin naste sabaturi. Aceasta fraza mi-a trecut prin cap cand am vazut lucrarea de mai sus. Sabatul in imaginarul crestin de filiera medieval-renascentista nu mai are nici o legatura cu stravechea zi de odihna iudaica. El este o sarbatoare a vrajitoarelor, a perversiunilor, a dezinhibarii sexuale absolute, nebunesti, satanice. Femeia din imagine are fata acoperita cu un lintoliu, trasaturile ce i se pot distinge fiind scheletice, uscate…

Femeia este drogata. Se masturbeaza, iar in coltul din stanga sus se poate vedea un falus erect stimulat de catre o alta femeie… Intre aceste doua, ritualuri de impreunare zoofila, salbatica (caini, tapi, satiri). Poumeyrol, unul dintre maestrii erotismului francez, priveste femeia asa cum multi artisti mari au facut-o: un izvor de sexualitate nestavilita, ce poate fi tinuta in frau doar de percepte religioase deosebit de dure si de prescriptii sociale pe masura. Astazi, lucrurile s-au schimbat. Vechile zagazuri nu mai exista. Oare? Oricine intra in farmacii sau supermarket-uri va vedea ca cel putin doua standuri sunt dedicate femeii: zeci de tipuri de absorbante, de anticonceptionale, de servete, de parfumuri intime, prafuri, cashete, toate menite a ascunde si a zagazui, ca si pana acum, izvoarele ce tasnesc din corpul acestei fiinte.

Maternitate

Pare a fi Egon Schiele, nu-i asa?… Femeia naste panze de paianjen in care se invaluie, lipicios, caldut, otravitor, intreaga Creatie. Posesoarea unei forte spirituale de invidiat, in societatile antice (dar nu numai), femeile reprezentau forta telurica, samanica, intunecata, a pamantului, a lunii, a noptii, a soaptei, a vrajii, a erotismului. Astazi, in industria reclamei, femeia are acelasi rol: corpul sau si soapta prin care iti prezinta produsul respectiv denunta un ritual liturgic ascuns, atragator, susurator, psihedelic.

Aflat la limita dintre erotism si pornografie (niciodata nu am inteles unde este aceasta limita), Jean-Marie ne arata prin arta sa ca femeia inca ne mai poate absorbi pe toti…

Capcauna

Recent, artistul francez s-a scuturat de obsesia femeii trecand la peisaje fantastice, intunecate, gigantice, dureroase. Si spunea intr-un interviu:

This metamorphosis in my work allowed me to explore man’s most primitive fears and anxieties: distress, obsession, solitude, darkness, enclosure, the passage of time, abandonment and death.

P.S. Fascinat de industria grea, si-a inceput cariera artistica ca profesor de desen tehnic, elevii sai invatand sa deseneze suruburi, usi metalice, cazane, topitorii. Cand insa a fost sa dea un examen pentru un post de profesor de arta a cazut la proba de desen, pentru nudul executat fiindu-i acordat calificativul F. Asta e…