Incoronarea lui Ivan al IV a Rusiei

Ivan cel Groaznic: Tarul prin excelenta a Rusiei, primul care a folosit acest nume, cel care a realizat imperiul rus si a proclamat Moscova ca fiind A treia Roma.

Anul acesta se implinesc 480 de ani de la nasterea sa, iar Lanternativa s-a gandit sa va prezinte cu aceasta ocazie o alta fateta a monarhului, una mai putin cunoscuta: cea de compozitor.

Muzica religioasa rusa traditionala nu sufera termen de comparatie cu cea de dupa reforma lui Petru cel Mare. Din pacate, astazi se mai pot asculta piese interpretate in vechiul stil (znamenny) doar in cadrul concertelor si doar extrem de rar in cadrul serviciilor liturgice. Cu toate acestea, stilul vechi este inca in uz in cadrul comunitatilor vechilor calendaristi, recunoscuti pentru conservatorismul lor liturgic.

Personal apreciez cu mult mai mult vechiul cant liturgic rusesc decat cel nou. Cel vechi, monoton, ascetic, interpretat doar de voci barbatesti, in care compozitiile erau foarte lungi*, aduce cumva aminte de muzica bizantina, lipsindu-i insa isonul**.

Ivan al IV-lea a compus o stihira*** in onoarea Mitropolitului Petru al Moscovei (‡ 1326). Motivele pentru care l-a ales tocmai pe Petru ca si subiect pentru compozitia sa sunt mai multe, unul dintre ele fiind faptul ca, daca Ivan a realizat prima centralizare politica a Rusiei, Petru a pregatit cu mult inainte terenul pentru aceasta d.p.d.v. eclesiastic, mutand scaunul mitropolitan de la Vladimir la Moscova.

Mai jos puteti asculta o parte din stihira amintita:

§

______________________

Albumul (flac) poate fi “achizitionat” de aici. Din pacate, in CD a fost incorporata si o alta piesa, o stihira moderna compusa cu ocazia mileniului crestinarii Rusiei, care strica tot ansamblul albumului.

* Stihira in cinstea lui Petru al Moskovei este lunga de peste o jumatate de ora.

** Asta ca sa nu mai mentionez exemple din cadrul scenei drone / ambient - o renastere post-industriala a vechilor ritmuri liturgice.

*** Stihirile sunt imne liturgice compuse in cinstea unui sfant sau a unei sarbatori, ele cantandu-se in alternanta cu versete scripturistice (stihuri), de unde si numele.