“It’s Up To You” market?
Asa dupa cum probabil multi dintre voi stiti, industria muzicala si a filmului a suferit in ultima perioada lovituri foarte serioase din partea comunitatilor de file sharing. Despre acest subiect am mai discutat pe Lanternativa, insa astazi vin cu o intrebare / provocare pe care as vrea sa v-o adresez. Despre ce este vorba?
Din ce in ce mai multe label-uri si artisti isi ofera creatiile spre a fi DL liber de pe propriile web sit-uri in format mp3 si chiar flac*. Chestiunea nu se opreste insa aici. Dupa ce a DL albumul dorit, respectivul este invitat sa-l asculte si, daca ii va placea, sa il cumpere. Credeti ca respectivele studiouri au disparut in urmatoarea saptamana? Defel. Contrar tuturor asteptarilor, se pare ca afacerile infloresc. Dar, din nou, mergem mai departe. Una dintre chestiunile cele mai interesante intervine in momentul in care nici macar nu mai exista un pret concret pentru respectivul album, ci cumparatorul este invitat sa ofere suma pe care o considera el ca fiind echivalenta cu calitatea muzicala, spre exemplu. Expresia “It’s Up To You” devine, incet dar sigur, din ce in ce mai vizibila in lumea pietei digitale.
Intrebarea mea este: credeti ca, in timp, acest nou** sistem It’s Up To You va influenta si alte structuri ale pietei***? Si daca da, cum?
Multumesc mult pentru interes.
* Asta ca sa nu mai mentionez gigantii media care, greeeeu tare, incep sa-si mute cadavrele pe Net. Paradoxal insa, pretul unui album format flac de pe asemenea situri este mai mare decat pretul aceluiasi album in magazin! Iar formatul mp3 este cu doar £1 mai ieftin. Adica sunt unele lucruri in lumea asta pe care cred ca nici bunul Dumnezeu nu le-ar intelege… Dupa ce m-am dat totusi peste cap totusi sa gasesc ratiunea acestui fapt , am descarcat acelasi album, flac, gratis.
** Nu este chiar foarte nou, el practicandu-se deja de vreo 2 ani.
*** Prin alte structuri ale pietei inteleg chestiuni ca produse alimentare, casnice de larg consum etc.
_____
A, si pentru ca tot vorbim de label-uri, unul dintre preferatele mele este Dadaist. Si daca ma intrebati, da: Burial [minimal dark ambient / noise / drone].
This post has 4 comments
February 2nd, 2010
Prea putini oameni cumpara obiecte pe care le displac. Asa ca strategia asta de ”it`s up to me” mi se pare ingenioasa, pentru ca apeleaza la sentimentul cumparatorului. Una dintre consecinte e ca respectivul cumparator ar fi inclinat sa plateasca mai mult pe respectivul obiect decat ar valora el cu adevarat, pe o piata ”traditionala”. El nu cunoaste pretul de productie nici macar acum, cand preturile sunt prestabilite, dar mai intr-o situatie cand chiar si acestea ar fi sa dispara (cu toate ca nu e vorba acum de asa ceva, dar daca mecanismul se dovedeste profitabil, nu vad de ce nu ar extinde metoda asta la scara larga)? I mean yeah, pare common knowledge acum ca un album sa coste x euro pentru ca experienta te-a invatat ca in jurul sumei respective oscileaza toate preturile. Dar ce s-ar intampla daca aceasta experienta s-ar pierde?
Cred ca intr-o astfel de situatie de ”it`s up to us” sunt foarte mari sansele sa ajungi sa supraevaluezi un obiect si sa platesti in ton cu aceasta supraevaluare tocmai pentru ca obiectul iti place, ti-a picat cu tronc si nu prea concepi cum el ar putea sa coste mai putin de xxx euro de vreme ce te consideri un adevarat cunoscator in domeniu (oricare ar fi respectivul domeniu - sa zicem muzica daca tot era vorba de albume), iar acel obiect nu poate fi decat un etalon al categoriei sale de vreme ce tu esti dispus sa il cumperi. Pentru ca in general oamenii nu sunt masochisti. Nu in mod constient, cel putin.
Seulement mes deux cents! `cause it`s not up to me.
February 2nd, 2010
Ai dreptate. Uite asa ne intoarcem la problema pretului - cine il stabileste: piata, statul sau individul? - care i-a inebunit pe economistii scolastici si pe cei mercantilisti laolalta.
Ceea ce mi se pare ciudat este ca unii / multi considera acest lucru (internetul, digitalul in general) ca pe o imagine ultima a utopiei marxiste. Se pare ca pentru asemenea “analisti” insa, lumea incepe cu 1789. Da rau sa aduci in analizele tale de ditai economistul teologi, calugari si popi, nu-i asa?
Sa nu uitam ca [sublinierile imi apartin], with few exceptions the medieval Doctors agreed that the just price is discovered in the common estimation by market participants. Acum, este clar ca ne putem intreba: cine sunt acei common market participants? Pai, sa spunem ca in cazul nostru sunt fanii respectivului grup, proiect etc. In plus, pentru ca te refereai la costurile de productie, it is true that Duns Scotus and a few of his followers argued that the just price is a function of cost, but this view was not held by any other of the Doctors. Additionally, the Doctors did not dispute price setting by lawmakers as a rightful activity, but they generally agreed that this should only occur in emergency situations. The only advocates of legislated price setting as a rule, rather than as an exception, were Jean de Gerson and Henry of Langenstein. None of the Doctors held, however, that the just price is predetermined and, hence, that buyers must consider the asking price as the just price!
In plus, si eu cred ca metoda asta se va extinde la scara larga in timp. Clar ca lucrurile sunt foarte complexe. Cineva poate intreba: bun, vrei sa-ti cumperi o masina pentru prima data. Cum stabilesti pretul? Ma pot uita la cei care deja au cumparat respectiva masina, face o medie + propria-mi evaluare.Evaluarea mea va varia in functie de cunostintele pe care le am despre masina, din ce patura sociala provin etc. E clar ca intr-un astfel de sistem individul devine mult mai prezent si mai… responsabil. Poate ca totusi “responsabil” e destul de mult spus. Nu stiu exact cum se poate evalua responasilitatea pornind de la niste premise economice.
Cred ca a crea un nou sistem economic, astazi, pornind de la principiile economiei scolastice este foarte greu…
________
Doua chestii:
Acton Institute Core Principles. Integrating Judeo-Christian Truths with Free Market Principles
si, a doua, articolele lui Raymond de Roover pe care nu le pot recomanda destul.
February 2nd, 2010
Cred ca a fost nefericita folosirea termenului de ”pret prestabilit” din partea mea. Nu ma refeream decat la forma clasica de evaluare a obiectului pus in vanzare de catre actualul proprietar luand in considerare variabilele pietei: raportul dintre cerere si oferta, diferenta calitativa dintre obiectul respectiv si cele concurente, nivelul uzurii si mai stiu eu ce altceva.
Sunt complet de acord ca legislatorul nu isi are treaba in a impune preturile. Artificialitatea asta de cele mai multe ori are rolul de a cauza turbulente in Piata, dupa cum istoria de atatea ori ne arata.
Cu referire la:
”None of the Doctors held, however, that the just price is predetermined and, hence, that buyers must consider the asking price as the just price!”
Sunt de acord. Ba chiar ma supara modul in care activitatea economica contemporana pare sa fii pierdut factorul negocierii pretului. Intr-un mod ceva mai usor si subtil, marile lanturi (intr-o lume a globalizarii, lanturile globale nu sunt decat o parte evidenta a contextului) care propun spre vanzare diferite obiecte par sa practice acelasi joc cu statul atunci cand acesta introduce reglarea preturilor la nivelul intregii piete aflate sub jurisdictia sa.
P.S.:
Ar fi interesant de facut un experiment in directia asta. Pentru a vedea cat de mult se pot apropia estimarile individuale de valoarea asa-zis reala a obiectului cu care ar fi vandut acesta prin strigare, de exemplu. Insa am sentimentul ca informarea prealabila de care ar trebui sa dea dovada cumparatorul, pentru a putea sa isi formeze o idee asupra valorii obiectului ar creea o distanta prapastioasa intre oamenii inteligenti(?) si cei mai putin inteligenti, oarecum defavorizati in procesul acesta al informarii.
Ma gandesc… ?!
February 3rd, 2010
Ma gandesc si eu la o chestie (care s-ar putea sa fie o gogomanie, dar…): poate ca sistemul economic scolastic (cu megareviziile de rigoare) se potriveste mai bine unei lumi globalizate, care seamana mai bine cu Imperiul roman, decat sistemul mercantil - care s-a nascut odata cu statele nationale.
Intr-un mod ceva mai usor si subtil - ma gandesc (si) la relatia dintre marile corporatii globale si monopolul de stat pe anumite produse - in FIN este la alcool.
P.S.: cred ca nu va fi cazul. Mai sus ma refeream la bunurile de larg consum, care pot fi apreciate destul de unitar. In plus, respectiva apreciere va urma si o linie care tine de diferentele culturale, climatice etc. Cum apreciaza cei din FIN strugurii si cum apreciaza cei din RO carnea de ren, spre exemplu. In plus, oferta este infinit mai diversa decat in perioada medievala, iar diferentele sociale s-au schimbat enorm. Acum vezi clasele mici si mijlocii etalandu-si Versace-ul sau spalandu-si Lamborghini-ul in fara blocului cu apa din borcan etc. Deja de aici incep problemele.
Stati pe subiect si fiti respectuosi fata de alti cititori