Indigo
M-au fascinat intotdeauna doua lucruri:
Ploaia care cade, torential, intr-o fantana arteziana.
Femeile care nasc femei.
Ambele sunt imorale, sunt imposibile. Nedrepte. Sunt…anorexice prin lipsa de argumente. Privindu-le, gandindu-le, iti iau intreaga vlaga si ti-o transforma in ud. Intr-un ud care se repeta, etern, pe el insusi. Intr-un ud deasupra caruia prezenta lui Narcis este inutila. Reflexia nu mai exista. Caci cand totul este reflexie, nimic nu mai este reflexie.
Prezenta ta, a oricui, ma irita. Pentru ca este peste tot. M-am ratacit atat de tare dar, cu toate acestea, nu am scapat de nimeni.
P.S. …trimite dupa preot, dar bolnavul nu se mai poate spovedi. Si ce-ar putea sa-i spuna acestui om grav, senin, strain, care tine cupa cu impartasanie? Preotul refuza taina impartasaniei si spune rugaciunea pentru muribunzi. Ceaikovski nu mai aude nimic. Singurul lucru care ramane viu in el este aceasta sete nepotolita, nu de suc de lamaie, nu de un ceai tare, nu de un lichid, ci de ceva pe care nu-l poate numi si singurul care ar putea sa-l usureze. O sete mortala intr-un pustiu de angoasa mortala!
This post has 15 comments
May 25th, 2009
Teama de noi insine… prea mare. Stiu, o cunosc!!! Mi-am vibrat-o prea mult in ultima perioada, si eu… si doare.
Ne ranim înfiorator, singuri, pe noi însine, si pe ceilalati, fiind incapabili sa discernem detasat si sa ne bucuram de putinul ce-l avem.
E cautarea linistii interioare, fragile. Si totusi, de ce sa cauti stabilitatea în trecut? Popoarele asiatice considera trecututl de neschimbat - asa este! - el trebuie luat ca atare. Nu conteaza forma lui. L-am trait oricum, ne-am îmbracat cu el cum ne-am priceput, mai prost sau mai bine - avem voie sa ne întoarcem la el doar pentru nostalgiile dulci, amare, hiperamare. Oricum acolo nu mai poti schimba nimic. De trait insa, trebuie sa traim in prezent si in viitor, îmbogatiti de maximul trecutului nostru. Cei care au trait mai intens trecutul pot sa se bucure mai acatari de prezent pentru ca:
atunci cind te trezesti dimineata adulmeci aerul aspru al diminetii usor surprins de fiecare data. Vezi zimbetul celui pe linga care treci - nu de alta… ci pentru ca e rar si scump la vedere. Te vei simtii bogat prin nimic… n-ai mari pretentii si brusc ai prea multe fericiri si optiuni. Pentru ca in jur nu e pustiu. Chiar nu. E viata, simpla, chiar frumoasa.
Mi-e dor de desene naive (incepusesi un serial), de copilarii stupide, de frunti descretite, mâini moi nezamortite. Teme si filme…
In filme traim mai mult ca in realitate :)… fraza tot mai adevarata odata cu trecerea timpului.
Femeile nasc femei - da, asa este, o ciudatenie.
Am vrut sa tac… si totusi… cum? (stiu ca n-am fost prea on topic… am pornit invers de la ultima fraza)
(please nu ma certa prea aspru)
May 25th, 2009
Numa sa rezist. Ma astept la orice. Esti powerfull la domeniu.
Desi crede-ma imaginile naive si desenele animate sunt cele la care o sa vin cu toti 10 ochii mei mariti sa se bucure. La restul îmi aduc arsenalul de sprincenele si pleoape suplimentare ca poate e necesar :-)… si mai uit si gura pe acasa… ca s-ar putea sa mutesc.
O seara linistita.
May 25th, 2009
am uitat zimbetul
May 26th, 2009
Narcis.
Te stapineste acest sentiment? Cam toate femeile frumoase sunt narcisiste si —> nefericite - neintelegind de unde li se trage. Insa nu ma opresc la acest exemplu meschin - ci o sa-ti spun ca cei mai narcisisti dintre oameni sunt / au fost / si vor fi DICTATORII. Ala e maximum pe scara de masurare.
May 26th, 2009
“Te stapineste acest sentiment?” - da. Pe tine nu? Dar nu inteleg de unde mi se trage. Sa fie, oare, un raspuns meschin la un exemplu meschin?!
N-am uitat zambetul.
May 27th, 2009
Si o ultima intrebare la post. Dupa care pauza serioasa.
Fraza asta, frumoasa “Femeile care nasc femei” - permite reprezentari vizuale. Eu cel putin 3 posibile reprezentari vad… însa mi-ar place sa stiu cum îti apare tie. Poti sa nu raspunzi. E doar un exercitiu de imaginatie. Sunt sigura ca toti se opresc asupra ei in vreun fel…
May 28th, 2009
a. Afrodita care se naste din scoica
b. Inelele olimpice
c. versurile:
“incingand masurile
si stergand masurile” (Heidegger)
May 29th, 2009
Valul care se ridica din val.
O imagine in oglinda in care extremele nu sunt inversate.
O fiinta cu doua corpuri.
Decrepitudinea ce se naste din frumusete.
May 29th, 2009
@ ubu_hassan:
“O fiinta cu doua corpuri” - atat de multa dreptate ai…
May 29th, 2009
Eu vedeam
- deschizi una dai de alta… etc…
1. femeie in interiorul altei femei (in staturi)- sau mai intuitiv ca papusile rusesti - una in alta
2. doua femei în_lant_uite! - cum? Aici sunt multe posibilitati - mergind pe corpuri paralele sau inversate
3. femeie care naste (nu copil) ci direct femeie - ar putea fi o imagine shocanta in reprezentare.
May 30th, 2009
@ frenchmaria
3 este superb! Si socant, intr-adevar… S-ar putea povesti o multime pe imaginea asta.
May 30th, 2009
3 (ma) trimite la alta imagine - exuvia unui sarpe. s-a scris si o carte cu numele asta, despre papusile rusesti adaugate in timp intr-o femeie.
May 31st, 2009
Indigo
Lanternativa cum îti pare culoarea indigo in cârdasie cu rosu? Eu in fata acestei combinatii ramin intotdeauna fara cuvinte. Nu-mi place (stiu sigur) si totusi nu pot sa-mi dezlipesc ochii daca o vad… nu inteleg unde e secretul seductiei, nici macar nu pot sa-l definesc in cuvinte.
May 31st, 2009
@ frenchmaria:
Combinatia e inumana. Cred ca este vorba despre doua culori care se urasc intre ele, se resping - vizibil si sonor chiar - se folosesc una de alta pentru a se distruge. Tocmai de aceea impreuna sunt de un kitch atat de aristocratic, de decadent, de insuportabil… Pare ca avem de-a face, intial, cu o singura culoare. Indigoul se musca pe el insusi pana la sangerare, sa sfarteca… Este o combinatie-simbol al automutilarii, al autodistrugerii.
Rochii de seara indigo. Interminabile. Ce acopera un corp sangeriu, ascuns, ghicit.
May 31st, 2009
Clar le simti… vezi n-am ajuns la acel nivel :-)… mai am.
Add a comment