In comun

Chestii citite si descoperite.

Pana acum identificasem 2 elemente fundamentale in structura de baza a crestinismului care au condus, incet, dar sigur, la imaginea pe care o are lumea contemporana. Cu ceva timp in urma am identificat un al treilea: dogma creatiei ex nihilo. Iata cum prezinta Andrew Louth, in cartea sa Originile traditiei mistice crestine, respectiva chestiune si implicatiile pe care le-a avut:

+++

Invatatura creatiei ex nihilo a avut implicatii profunde pentru teologia dogmatica si mistica. A ridicat probleme fundamentale privitoare la schema de gandire platonica. In platonism si, pana la un nivel, la Origen, contemplatia reprezenta un principiu unificator. In spatele acesteia statea ideea platonica a inrudirii sufletului cu divinul > ea facea posibila contemplatia si se realiza in contemplatie. Dar o asemenea idee despre inrudirea sufletului cu divinul a fost distrusa de dogma creatiei ex nihilo. Aceasta implica faptul ca separatia ontologica fundamentala este intre Dumnezeu si creatura, de care tin in final atat sufletul, cat si trupul. Sufletul nu are nimic in comun cu Dumnezeu; nu exista nici o inrudire intre el si Dumnezeu… In crestinism, contemplarea nu mai poate realiza o inrudire cu divinul, caci o astfel de inrudire nu exista. Odata inteles acest lucru, aceasta premisa particulara a invataturii contemplatiei la Origen e indepartata. La Atanasie, reactia impotriva lui Origen devine evidenta mai ales in Despre Intruparea Cuvantului… Afirmarea clara a invataturii creatiei ex nihilo, care, incepand cu Atanasie, devine o premisa acceptata in teologia patristica, a dezvaluit un abis ontologic intre Dumnezeu si creatura si, a fortiori, intre Dumnezeu si suflet > o ruptura totala cu traditia platonica. Atanasie nu neaga ca intre Dumnezeu si suflet exista o similitudine reala. Ceea ce neaga, si impreuna cu el intreaga traditie patristica, e existenta unei inrudiri naturale intre cei doi. Abisul dintre creat si necreat va fi subliniat si mai radical la Grigorie de Nyssa, el fiind atat de imens incat sufletul nu are absolut nici o posibilitate sa treaca peste el.

+++

Cateva ganduri pe marginea textului de mai sus:

– nu a existat niciodata un asa numit platonism crestin sau, daca a existat, a fost eradicat inca din fasa.

– nu a fost nevoie de aparitia jansenismului sau a protestantismului pentru ca abisul dintre om si Dumnezeu sa devina vizibil.

– e falsa paralela dintre nihilism si Occident, asa cum e falsa si cea dintre Augustin si doctrinele radicale catolice sau protestante. Radacinile acestor “devieri” si, implicit, a nihilismului contemporan trebuie cautate in aberatia istorica numita Niceea – care a dogmatizat, printre altele, doctrina creatiei ex nihilo.

– dupa Despre Intruparea Cuvantului, nicaieri in scrierile alexandrinului Atanasie nu mai apare ideea contemplatiei. Tocmai de aceea astfel de idei au fost dintotdeauna privite cu suspiciune in lumea crestina, mediile in care ele putand lua nastere (monahismul) fiind tinute sub observatie atenta. In Viata lui Antonie cel Mare abia daca se face vreo mentiune la theoria (susceptibila de evagrianism), iar exemplele de structuri monahale au fost intotdeauna cele centrate pe munca si obedienta absoluta (Pahomie / Teodor Studitul). Miscarile susceptibile de mistica / pietisme (cea achimita de ex.) au fost ori “ajutate” sa cada in uitare, ori prezentate ca “marginale” (palamismul sau Simeon Noul Teolog) In Occident modelul a fost continuat cu succes (vezi persecutiile iezuite impotriva misticilor, excelent redate de Michel de Certeau in a sa Fabula mistica).

– lipsit de o metafizica / mistica reala (tocmai (si) din cauza acestei separatii radicale introdusa de dogma creatiei ex nihilo), crestinismul a dezvoltat incet, dar sigur!, o “manie proletara de a reduce natura la infra-divin” – ca sa folosesc excelenta expresie a unui amic – totul degenerand intr-o nebunie empirico-cantitativa in care existenta apartine doar masurabilului.

13 thoughts on “In comun

  1. ce pacat ca nu putem vorbi fata catre fata! ma irita un pic sa comentez prin subsoluri dar cateva ganduri tot voi pune aici:

    – a existat, daca nu un platonism, macar un neo/platonism (cu totul fatis) la sf. parinti.

    – impartasesc si eu punctul de vedere apropos de protestantism & abisul cu pricina.

    – nihilism-occident: nu stiu daca e falsa paralela insa supralicitata e cu siguranta.

    – miscarile charismatice in ortodoxie sa fi fost marginalizate? mais non… actualmente (de cateva sute de ani) ortodoxia se recomanda prin palamism &; iconologie & altele asemenea. asa cred pt ca asta vad.

    – intruparea ar fi redus teribil din distanta zeu-om, incetinind caderea (in care, cica, se afla natura).

    __________

    *cand am zis ”subsol” m-am referit la subsolul paginii..

  2. Mie imi plac subsolurile.

    Referitor la (neo)platonism, inteleg ce spui. Insa, oricat ar suna de straniu si in raspar cu o intreaga traditie, eu nu (mai) cred ca a existat un astfel de crestinism (neo)platonic. Sau, asa cum am spus, daca a existat (prin Origen sau Sinesio din Cirene), a fost eradicat din fasa. Orice alta posibila eruptie a fost atent urmarita, lovitura de gratie fiind data in Renasterea tarzie. Pot sa o si explic, cumva, dar ar fi mult prea lung. Faptul ca multi Parinti folosesc in scrierile lor termeni / elemente (neo)platonice asta nu inseamna, in acceptiunea mea, ni-mic. Mai usor e sa fii musulman-crestin, decat (neo)platonic crestin. Poti sa folosesti tu oricati termeni si paralele, daca nu crezi ca Universul e insufletit si ca exista o legatura de rudenie reala intre tine-Cosmos-Divinitate (pe aceasta intemeindu-se un intreg sistem de corespondente) degeaba esti bun la vocabular. Da, probabil ca o sa spui, dar sistemul de corespondente a existat big time si in crestinism (alchimia, astrologia). Asa este, numai ca:

    1. respectivele arte au fost distruse complet – and for a good reason! Nu puteau fi recunoscute intr-un sistem sfasiat ontologic si metafizic ca cel crestin.

    2. cu foarte putine exceptii, aceste arte (huh, asa se zice?!) nu mai erau trinitare, ci binomiale: corespondentele existau intre om-cosmos. Divinitatea cam disparuse sau luase o forma cel putin bizara dpdv dogmatic. Ceea ce oricum era wroooong > Parintii spusesera de mult ca, Cosmosul era mort (sau daca avea ceva sclipiri asta se datora energiilor necreate a lui God si nicidecum lui insusi). Deci era imposibil ca respectiva masa sa ne influenteze in orice mod. Singurul care o putea face era God, iar pentru asta nu e nevoie de corespondente si prostii eline false. lol

  3. Si care crezi ca ar fi fost cauzele ce au dus la inflorirea misticii in lumea islamica? … caci referitor la crestinism cred ca am inteles ce vrei sa spui.

  4. @ -X-

    Cauzele ce au dus la inflorirea misticii in lumea islamica? Cred ca au fost aceleasi care au dus la inflorirea misticii in orice sistem religios… (inclus crestinismul).

    Nu stiu exact ce sa spun, sincer. Nu cunosc foarte bine sistemul. Oricum, sincer sa fiu, cred ca islamul se va “rasturna” in timp intr-un sistem cu mult mai secular decat a facut-o crestinismul.

    Ma gandesc si la faptul ca respectiva ideologie a fost privita destule secole ca fiind o erezie crestina si nicidecum o religie. Iar acest lucru spune multe…foarte multe.

  5. Pai tocmai asta m-a intrigat.

    Faptul ca in lumea islamica misticii au fost doar tolerati, niciodata acceptati si recunoscuti de clericii oficiali ai timpului in care au trait, a constituit o surpriza pentru mine.

    Europenii au o alta impresie (pe undeva falsa) despre marii mistici ai lumii islamice si putini cunosc faptul ca, pe timpul vietii, multi dintre ei au fost considerati degenerati, nebuni, iresponsabili …

    In ce priveste etichetarea drept ‘erezie crestina’ nimic nu-i de mirare. Poezia lui Rumi spre exemplu abunda in trimiteri directe la Biblie si personajele ei.

  6. @ -X-

    Inseamna ca lucrurile urmeaza aceeasi linie. Multumesc pt. detalii.

    Islamul este mai tanar decat crestinismul cu (mult) mai bine de jumatate de mileniu. Daca ne “intoarcem in timp” cu vreo 600 de ani, vedem ca comportamentul crestinilor era cam acelasi – ba chiar mai rau – ca a fundamentalistilor islamici de azi. Cand a fost “descoperita” America, masacrele care au urmat – in numele crucii – l-ar face sa se inverzeasca de invidie pana si pe cel mai hard-core sustinator al jihadului.

  7. Revazand arhiva blogului, am realizat ca citisem aceasta postare si ca mi-a placut. Insa Alzheimer-ul cotidian in care traim m-a facut sa uit, in cazul citarii din Sf. Efrem Sirul, ca referintele patristice sunt obisnuite pe acest blog. Nu sunt teolog, dar pot confirma, din lecturi, ca platonismul a fost asimilat in teologia crestina doar ca vehicul conceptual, cel mult, si nu in continutul sau. Persoana divino-umana a Mantuitorului Hristos indreptateste atat principiul antropic, cat mai ales ruptura ontologica dintre Creator si creatie. Si, pentru a incheia, totusi, daca universul fizic este atat de spectaculos, de la cuarci la energia intunecata si metagalaxii, cat inefabil va fi fiind, oare, in comuniunea interpersonala infaptuita de sfinti, prin rugaciune si harul Duhului Sfant!…

  8. @ Ontelus Dan Gabriel:

    – degeaba e atat de “spectaculos” daca e mort – aka neinsufletit (nu l-am mentionat acolo, printre multi altii, si pe Philoponus, care l-a ingrozit pe Simplicius prin faptul ca nega divinitatea Universului). Cuvinte sofisticate care nu definesc decat bucati de materie inerta…

    – degeaba e atat de “spectaculos” daca fizica, matematica, astronomia, chimia sunt privite astazi ca stiinte (nici nu ar avea cum sa fie privite altfel) si nu ca si cai spirituale – asa cum au fost privite de-a lungul intregii antichitati grecesti (vezi Hadot).

    – “cat inefabil va fi fiind, oare, in comuniunea…” – habar nu am si, crede-ma, sper nici sa nu aflu.

  9. P.S. Referitor la “mania proletara de a reduce natura la infra-divin” citeam astazi despre faptul ca “the orthodox theology is empirical” (Metropolitan Hierotheos of Nafpaktos). Pai sigur ca e.

  10. ,,Empirical” inseamna, in primul rand, intemeiat pe / in experienta. Prin urmare, avem o sinergie duhovniceasca intre trup si minte, care, intr-o prima etapa, cea la care se impotmolesc mai toti cei ravnitori, inseamna despatimirea, curatirea inimii de pofte. Si, intr-adevar, unul dintre canalele prin care se strica, deopotriva, mintea, inima, trupul este imaginatia. De aici, urgenta permanenta a recomandarii Sf. Siluan Athonitul: ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!”

  11. Pus in context, cred ca “empirical” inseamna cunoastere prin experienta directa, spre deosebire de cunoasterea de tip discursiv. Parintii considerau cunoasterea prin experienta directa ca fiind cea mai inalta. Comparativ, cea de tip discursiv ii este inferioara (pe distinctia asta se bazeaza intreaga traditie apofatica). Aceasta cunoastere “empirica”, aka directa, a avut-o Adam inainte de cadere si, evident, Noul Adam. Este un tip de cunoastere din care imaginatia – asezata postlapsarian (uiteeeeee ce cuvaaant :D ) intre simturi si nous – lipseste. Nada imaginatie! lol De aici intreaga hoarda de Fathers care, in frunte cu Maxim Marturisitorul, spune: “Imagination is one thing, thinking is another!” [PG 147, 747-748] Pai nu? Pai da! Prostii… Religie numai buna pt. schizofrenici.

  12. Una din hotararile Sinodului de la Moscova din 1551: “Painters are in no way to use their imagination!” (chap. 41, Q. 1).

  13. @ Ontelus:

    [Si, intr-adevar, unul dintre canalele prin care se strica, deopotriva, mintea, inima, trupul este imaginatia. De aici, urgenta permanenta a recomandarii Sf. Siluan Athonitul: ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!”]

    Poate ma insel eu, dar nu cred ca Mintea este egala cu Imginatia.

    Parca ceva nu suna prea logic in textul pe care l-am pus in paranteza …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>