Acest post este dedicat lui Almanahe, care spunea:

Când se lumineaza se dau lupte printre crapaturi.

Bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla,  bla, bla, bla, bla, bla, bla,

Bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla, bla,

Nimeni nu este pregatit pentru Paranoid Park!

O recenzie scrisa de un barbat, aici.

O recenzie scrisa de o femeie, aici.

E importanta distinctia ;)

P.S. Jennifer e atat de urata… Si inca o chestie. Unii prin recenziile lor au punctat pe faza cu deflorarea si orgasmu’ lui Jennifer ca fiind punctul culminant al filmului. Parerea mea? Nu e. Asta e o chestie care se intalneste peste tot in cadrul cirezilor umane. Punctul culminant e cand Alex afla ca fata-cu-bicicleta care il remorcheaza ar fi prietena lui. Si ca ei trebuie sa-i destainuie, scris, marea si infricosatoarea taina care ii roade sufletul. El scrie si…arunca totul in foc. Prieteni?! Bravo Alex!