Grand Guignol
Belle époque, belle époque…
La teatru. Fotograf: Hans Wild (1947)
The French were then, as they are now, a contradiction. They could extol the beauty and artistry of La Belle Epoch so exalted by Proust, while greedily indulging their baser instincts at the horrific theatricals of the Grand Guignol. They could worship delicacy and taste in every form while club crawling through Montmarte for a glimpse of the sadomasochistic Apache Dance. High French society, as well as the demimonde, knew what it loved. And it loved Art Nouveau [preluat de aici].
Cam asa este, nu?
Una dintre cele mai scandaloase faze din istoria teatrului modern: Grand Guignol din Paris. In jurul acestei adevarate miscari anti-estetice, anti-academiste si anti-tot-ce-vreti, erau grupate nume ca Lorrain, divinul Proust, de Lorde (fostul bibliotecar), Maupassant, Zola etc, etc.
Oscar Méténier, fondatorul Teatrului Grand Guignol
Mai jos puteti urmari un fragment din filmul lui Gianni Proia - Mondo di notte numero 3 (1963) unde apar si cativa actori din trupa originala a teatrului + cateva detalii din interiorul fostei capele.
Dincolo de istoricul in sine a acestei extraordinare trupe de teatru/miscari (il puteti gasi pe Net si/sau urmand discret, evident, link-urile de mai jos) m-au extaziat trei chestiuni:
- Estetica decadentei este absolut superba. Iar prezenta celor mai inalte clase sociale la multe reprezentatii spune multe. Iar femeile veneau in lungi rochii de seara…
- Teatrul era amplasat intr-o fosta capela deconsacrata, unele loje fiind organizare in fostele confesionale. Asadar, o multime de legaturi: canibalism vs. impartasanie, horror vs. institutia bisericii, decadenta vs. puritanism religios, moarte vs. inviere etc.
- Influenta fantastica pe care a avut-o si o are in arta alternativa (era sa scriu lanternativa…).
Pentru cei (foarte) interesati:
Frantisek Deák - Théâtre du Grand Guignol, in The Drama Review, Vol. 18, Nr 1, Popular Entertainments (Mar., 1974), pp. 34-43.
Frantisek Deák - Two Manifestos: The Influence of Italian Futurism in Russia, in The Drama Review, Vol. 19, Nr. 4, New Performance and Manifestos (Dec., 1975), pp. 88-94.
Tom Gunning, Heard over the phone: The Lonely Villa and the de Lorde tradition of the terrors of technology, in Screen, Vol. 32, Nr. 2 (Sum., 1991), pp. 184-196. Textul piesei de teatru Au Téléphone, in engleza, aici.
Cateva imagini din volumul lui Agnès Pierron, Les nuits blanches du Grand Guignol (2002). Mai multe info, aici.
O colectie de fotografie, intr-o rezolutie destul de ok, de la ultimele reprezentatii ale Teatrului Grand Guignol, aici.



Asadar?