Recenzia este un tip de scriitura dificila. Ea presupune, in primul rand, distanta. Preiei distanta de ceea ce recenzezi pentru a oferi cititorilor tai o imagine cat se poate de obiectiva. Este adevarat ca aceasta distanta poate fi  foarte variabila, din diverse motive - motivate sau nu. Dar ceea ce nu trebuie sub nici o forma sa lipseasca unei astfel de intreprinderi este acuratetea informatiei.

Am aflat de Antimoz iverieli multumita blogului Doamnei Elena Dulgheru, critic de film crestin-ortodoxa. Declarata. Tin sa mentionez acest fapt pe care il consider foarte important si definitoriu pentru articolul sau - ce urmeaza a fi publicat in revista Lumea credintei. Din pacate recenzia sa sufera de unele carente destul de serioase, avand in vedere ca vin din partea unei profesioniste.

Dar poate ca am eu idei preconcepute…

Filmul a aparut, in lumea reala si nu in cea a credintei, in 2001 si nu in 2002 (vezi si screenshot-ul):

“Si dacã ignorarea din partea distribuitorilor occidentali este, într-un fel, de inteles…” - aici Doamna Dulgheru incearca sa ne convinga ca Occidentul, satanizat cum este, nu are nici un fel de interes sa prezinte si sa distribie marii artisti crestini contemporani. Ma gandesc insa doar la doua nume de crestini ortodocsi, practicanti, crucificate prin ignoranta de Occidentul satanic: Arvo Pärt si Sofia Gubaidulina. Asadar, cu Occidentul ne-am lamurit. Ce te faci insa cu bineslavitorii romani, care, cu toata ortodoxia si binecunoscuta si proverbiala lor si ospitalitate, se pare ca nu au contribuit cu nici macar un shfantz la producerea acestui film de tip low-budget? A, era Iliescu-cel-ateu la conducere. De accea in perioada Iliescu nu a aparut nici o carte cu specific crestin a criticei noastre de film. Atentie, asadar!

“Neagreatã de televiziuni si de marile festivaluri” - se pare insa ca aproape toate filmele lui Chokhonelidze sunt cam…neglijate. Ceea ce nu s-a intamplat cu peliculele lui Abuladze (exceptionale si la fel de crestine - mai ales Trilogia, care a fost premiata si la Cannes) si Iosseliani (la fel de premiat). A, nu l-am mentionat pe Parajanov.

“pelicula zace în studiourile Gruzia-Film din Tbilisi, neexistând fonduri pentru transpunerea ei pe suport digital.” Mai jos aveti coperta DVD-ului:

In plus, filmul nu a fost produs de Studiourile Gruzia-Film ci de Studiourile “Freska”.

Nu vreau sa-mi pierd nici vremea si nici nervii comentand ineptiile citite in presupusa recenzie (ortodoxa) a criticei de film romance, care nu vede in jurul ei decat prigoana, satana si crucificari ale marilor valori ortodoxe, neintelese de catre Occidentul decadent si neortodox.

Mediocra (un fel de B-movie + film chinezesc cu karate low-low budget), pelicula lui Chokhonelidze merita totusi vazuta o singura data, mai ales ca trateaza un episod controversat din istoria BOR.

Avand un prieten foarte bun care lucreaza la Studiourile Gruzia-Film din Tbilisi, am facut totusi rost de pelicula. Cei ce doresc, o pot viziona mai jos (doar in georgiana, evident!):

Prima serie

Seria a II-a

P.S. Daca vreti, puteti gasi si subtitrari in engleza pe Net. Dar doar daca vreti…