A scrie o enciclopedie serioasa nu este un lucru usor. Cautam acum cateva zile in urma noutati despre un bun amic care m-a initiat, acum cativa ani, in tainele si istoria magnificului proiect enciclopedic benedictin. Chiar daca pana la ora actuala nu exista o enciclopedie dedicata acestui venerabil ordin, care si-a adus o contributie uriasa la formarea Europei moderne - nu degeaba Benedict de Nursia este considerat patronul spiritual al Europei -, tocmai din cauza cantitatii uriase de documente, acte, personalitati si curente, exista insa materiale bibliografice, colectii intregi si Institute de cercetare care incearca sa creeze de ceva timp fundatia pe care o asemenea lucrare s-ar putea edifica.

Eruditia benedictina este proverbiala in lumea occidentala. Nu degeaba se spune in momentul in care cineva finalizeaza o lucrare extrem de meticuloasa: asta e o munca de benedictin. Insa nu despre eruditia benedictina si enciclopedia acestui ordin as dori sa “vorbesc” in cadrul acestui “articol”, ci despre altceva. Mai precis despre vocatia enciclopedica la romani.

In 2009 aparea intr-un ziar romanesc - pe care l-am gasit cautand informatii despre encyclopédie bénédictine - un interviu cu Horia Matei, istoric. El poate fi lecturat in continuare, punctat si urmat fiind de cateva opinii personale.

Lucrezi de o viata in sistemul editorial si de tot atata timp te ocupi de enciclopedii. Cat de importanta este literatura enciclopedica in cultura unei tari?

Ca sa raspund convingator, sunt obligat la o incursiune istorica. Nevoia de a inregistra, ordona si sistematiza cunostintele umane o intalnim si in Antichitate, si in Renastere, dar abia secolul al XVIII-lea va marca, prin cele 17 volume din Encyclopedie ou Dictionnaire raisonne des sciences, des arts et des metiers, aparute la Paris in 1751-1772, adevarata nastere a acestui segment distinct al civilizatiei cartii. Gratie abnegatiei benedictine a principalilor artizani ai acestei opere, Denis Diderot si Jean Le Rond d’Alembert, numele de „enciclopedisti” intra in patrimoniul istoriei literare. A fost lucrarea cea mai cenzurata a Epocii Luminilor si poate cel mai puternic simbol al ei. Caci o enciclopedie permite celui mai divers public accesul la cunoastere, la gandire, iar acest fapt e sinonim cu libertatea [a fost opera a doi oameni, multi altii fiind impotriva acestei lucrari. Ce intelegem de aici?].

Enciclopedistica este deci o creatie europeana?

In teritoriile extraeuropene, cum ar fi China, ramane un accident, in timp ce, in secolul al XIX-lea, genul prolifereaza in aproape intreaga Europa. Fiecare cultura matura, din Scandinavia la Mediterana, incepe sa simta nevoia unei mari enciclopedii, care sa permita „accesarea” eficienta a imensului volum de informatie vehiculat in epoca. Numele unor pionieri, al germanului Friedrich Arnold Brockhaus sau al francezului Pierre Athanase Larousse, au devenit in scurt timp sinonime cu termenul de enciclopedie.

Un mars triumfal, asadar, al genului?

Anii 1950-1980 raman epoca lui de apogeu pe glob. O diversificare de neimaginat, de la enciclopedii si dictionare enciclopedice universale sau nationale, alfabetice sau tematice, la lucrari speciale, strict circumscrise unui sector stiintific sau unei epoci istorice, la intreaga gama a dictionarelor biografice, pana la lucrari care imping faramitarea tematica la extrem (Enciclopedia statuilor ecvestre din Europa, de pilda). Din lucrari de tezaurizare, enciclopediile devin instrumente de lucru de neocolit practic in toate sectoarele de activitate. Ingloband noile cuceriri ale tehnicii tipografice, cu ilustratie in intregime color, editata in colectii de buzunar, productia enciclopedica se democratizeaza, ajungand in statele dezvoltate pana la 25% din valoarea productiei anuale de carte. Anii ’80-’90 ai secolului trecut, odata cu raspandirea calculatorului si a internetului, aduc amurgul enciclopedisticii traditionale si anunta trecerea la o cu totul noua epoca.

Si noi, ca tara, unde ne situam?

Toate etapele evolutive ale literaturii enciclopedice au ocolit sau au atins doar in treacat spatiul romanesc. Cultura noastra [????] nu a avut niciodata vocatia enciclopedisticii, iar dupa 1945 nici n-o mai putea descoperi [???]. Incercarile de racordare la evolutia europeana de la jumatatea secolului al XIX-lea au fost, din pacate, rapid abandonate. Dintr-un Leksicon de conversatie in 4 volume, proiectat de G. Asaki la Iasi, este tiparita in 1842 o singura fascicula de 112 pagini. Ion Heliade-Radulescu publica in acelasi an in Curierul romanesc primele articole ale unui Dictionar de cunostinte universale, proiect si el abandonat, din lipsa de mijloace materiale. Monumentalul Etymologicum Magnum Romaniae al lui B.P. Hasdeu se opreste in 1893 la cuvantul barbat. In 1943, se opreste la volumul 4, din cauza razboiului, si Enciclopedia Romaniei, gandita tematic de Dimitrie Gusti. Zestrea lucrarilor enciclopedice romanesti finalizate ramane extrem de firava pana astazi: solida si apreciata Enciclopedie Romana in 3 volume, aparuta in Transilvania Imperiului Habsburgic intre 1898 si 1904, sub redactia lui Corneliu Diaconovici, Dictionarul enciclopedic ilustrat „Cartea romaneasca” , intr-un volum structurat, ca Petit Larousse, in doua sectiuni (prima de limba – a lui I.A. Candrea, a doua enciclopedica – a lui Gh. Adamescu), publicat la Bucuresti in 1931, Enciclopedia Cugetarea (1940), intr-un singur volum, rezultat al efortului de ermit al unui singur om, Lucian Predescu, lucrare pe nedrept hulita, ea oferind, prin bogatia de informatii, surprize placute si astazi.

Prin concentrarea de fonduri si forte, regimul comunist ar fi putut sa dezvolte acest segment.

Regimurile totalitare nu au fost niciodata faste promovarii literaturii enciclopedice, obligata sa reflecte exigentele ideologice din momentul publicarii. Un exemplu doar: in fiecare noua editie a Marii Enciclopedii Sovietice, cei cazuti in dizgratie (Trotki, Zinoviev, Kamenev, Buharin) erau eliminati din lucrare, ca si N.S. Hrusciov dupa inlaturarea din functii in 1964. Romania socialista cunoaste, in 45 de ani, doar doua lucrari – Dictionarul Enciclopedic Roman, 4 volume, Editura Politica, 1962-1966, si Micul Dictionar Enciclopedic, publicat in 1972 de Editura Enciclopedica, cu inca doua editii intr-un tiraj cvasiconfidential.

Totusi, daca ne uitam la alte state socialiste, gasim la Sofia o Kratka balgarska enziklopedia in 5 volume, la Budapesta un Uj Magyar Lexikon in 6 volume, in R.D.G. un Meyers Neues Lexikon in 8 volume, cu o noua editie in 15 volume. Pana si in Albania a fost publicat in anii ’80 un dictionar enciclopedic, iar la Chisinau aparea Enciclopedia Sovietica Moldoveneasca in 8 volume (in limba „moldoveneasca”, cu alfabet chirilic).Ce a fost altfel in Romania?

In 1968 era infiintata la Bucuresti Editura Enciclopedica Romana, menita a suplini traditia absenta. Numai ca, patru ani mai tarziu, dupa ce primul volum al enciclopediei universale concepute in 10 tomuri a poposit, conform uzantei, pe masa conducerii de partid, s-a asternut o tacere deplina pana in 1975, cand editura a fost desfiintata prin comasare cu Editura Stiintifica, iar toate marile proiecte enciclopedice au fost abandonate. S-a considerat ca intr-o astfel de lucrare prezenta personalitatilor romanesti contemporane ar fi umbrit prestigiul cuplului prezidential. Apoi, o enciclopedie se construieste cu caramizi preexistente – monografii, sinteze, tratate, bibliografii din cele mai variate domenii. Are nevoie de autori familiarizati cu domeniul, de personalitati dornice sa contribuie la o astfel de intreprindere. Articolul Eminescu inclus in Meyers Grosses Konversations-Lexikon ed. a VI-a, a fost redactat de Titu Maiorescu. In editia a XIII-a din Encyclopaedia Britannica (1926), Freud semneaza articolul psihanaliza, Einstein pe cel referitor la spatiu-timp, iar Trotki pe cel consacrat lui Lenin. Or, cu rare exceptii, elitele culturale romanesti nu au fost niciodata atrase de acest gen [ma intreb: de ce, mai exact, au fost atrase elitele romanesti?].

Unde ne situam astazi?

Dupa 1989, numarul dictionarelor si enciclopediilor domeniale a crescut sensibil. Putine originale, in schimb multe traduceri din spatiul vest-european si american, putine adaptate spatiului romanesc. Intre ele, Enciclopedia ilustrata de istorie universala (2006) a Editurii Reader’s Digest – Bucuresti, care a eliminat termeni strict legati de lumea anglo-saxona, adaugand 400-500 de articole consacrate evenimentelor si personalitatilor istoriei romanesti sau legate de aceasta. Editura Enciclopedica, reinfiintata la Bucuresti in 1990, a inceput in 1993, cu un efort eroic si solitar [uite asa, popor de eroi!], editarea unui nou Dictionar enciclopedic care, la aparitia ultimului volum – 7 – in 2009, va reprezenta cea mai ampla lucrare de acest gen publicata vreodata in tara noastra.

Ce ar fi de facut? Sau nu mai trebuie facut, caci ne ofera internetul tot ce dorim?

Internetul in sine nu poate suplini enciclopediile, caci ii lipseste tocmai trasatura esentiala: selectarea, verificarea, ordonarea, sistematizarea informatiilor. O mare enciclopedie inseamna un amplu efort organizatoric si financiar: un colectiv multidisciplinar de sute de autori, o structura redactionala pe masura, investitii de amploare (cartografie, ilustratie s.a.) esalonate pe 6-8 ani si recuperabile mult dupa incheierea aparitiei intregului corpus. Nu stiu astazi vreo editura dispusa la o astfel de aventura, caci nici una nu are resursele necesare. [preluat de aici]

Descoperind articolul, inca de la titlu mi s-a zabarlit parul in cap:

Cultura noastra nu a avut niciodata vocatia enciclopediilor

Sa-mi fie cu iertare, dar eu nu cred in vocatia unui popor, neam.  Analizele despre “neamul romanesc” si destinul sau in istorie mi se par absurde, periculoase, iar concluziile care se pot trage, la extrem, din asemenea viziuni - inadmisibile. Cred in vocatia unui individ spre o anumita stiinta sau a unei scoli - care va forma, sau nu, indivizi ce vor urma, sau nu, linia propusa de respectiva institutie. Cred in puterea de formare a unui ordin monastic, insa nu si in vocatia enciclopedica a benedictinilor francezi, spre exemplu. Nu cred nici macar in vocatia enciclopedica a ordinului insusi. Iar cum spuneam mai sus, cei care s-au impotrivit Enciclopediei lui Diderot au fost mai multi decat cei care au sustinut-o si, mai important, mai puternici.

Nu cred ca internetul in sine nu poate suplini enciclopediile. Dumnezeule, interviul a fost luat in 2009. Sa spui cu doar un an in urma asa o gogomanie, mi se pare hilar:

Cred ca lipsa unei enciclopedii romanesti vine nu atat din lipsa de interes “national” fata de o asemenea lucrare, cat din cea a unui interes individual. Diderot, ca sa ramanem la el, nu a fost un expert in materie - ca Horia Matei - ci un literat si un avocat, in ambele ratat, ca de altfel si ca filosof. Nu a fost membru al Academiei, nu a fost mebru in Parlament si nici tanar om de afaceri de succes. Cu toate acestea a creat, cu niste sacrificii imense, ceea ce d-l istoric numeste, emfatic, cel mai puternic simbol al Epocii luminilor. Ca respectivul simbol a fost la fel de mediocru ca si respectiva epoca, e o alta discutie.

Mai toate tarile balcanice sau nu (vezi R. Moldova…) au o Enciclopedie nationala - mai mare sau mai mica - indiferent de regimurile si timpurile pe care le-au cunoscut. Romania? Nu. De ce? Nu avem vocatie! Foarte frumoasa scuza. O scuza in care intram cu totii, ca tontii. Pentru ca a avea sau nu vocatia unei Enciclopedii inseamna a avea, sau nu, vocatia asumarii propriului trecut, a propriei culturi. Cum sa faci o Enciclopedie nationala daca nici macar manuscrisele nu sunt inca catalogate - nu de Romani, ci de cei responsabili de la BAR etc. - si nici sulurile lui Brailoiu nu sunt transferate pe suport digital? Nici pentru astea se pare ca nu avem vocatie. Caci de aici incepe. Sau poate ca nici de aici, dar nu am curaj sa urmez firul

Eu personal as propune nu redactarea unei Enciclopedii nationale - m-am prins deja de lipsa de vocatie. Bine ca ea nu lipseste in alte domenii… - ci a mai multor Enciclopedii, pe zone istorice. De exemplu: Enciclopedia Transilvaniei, a Banatului, a Olteniei etc. Sau pe culturi: Enciclopedia sasilor transilvaneni, a rromilor, a lipovenilor din Dobrogea etc. Romanii nu au vocatie, asa ca nu i-am mai pus in lista. Ma intreb insa, care sunt totusi vocatiile culturii noastre?

Pure fucking Romanian underground noise!!!

Fuck art!

NOISE RULES!

Randurile de mai sus te intampina pe unul din studiourile unde isi publica Tina albumele. Cum sa nu le dai dreptate?! A, si inca o chestiune. Ma gandeam initial sa dedic acest post cuiva expert in parfumuri, care a considerat ca Lanternativa nu are nimic de-a face cu ADEVARATA ARTA! Raspunsul Lanternativei? Hm, fuck art!

Tina Torture: PE / Noise made in RO. Cele doua piese de mai jos sunt preluate de pe albumul promo, aparut in 2009:

]]> http://lanternativa.info/culmea-patriotismului-viii-tina-torture/feed/ http://lanternativa.info/n%c2%ba-5/ http://lanternativa.info/n%c2%ba-5/#comments Sun, 07 Feb 2010 11:42:32 +0000 admin http://lanternativa.info/?p=22214

Nu-i vorba despre Chanel Nº 5. Este vorba despre o chestie atat de absurda, atat de minimalista. Atat.

Regia: Alexei Alexeev.

Ungaria: 2007.

Am mai prezentat cu catva timp in urma o coperta din respectiva colectie. Pentru ca astazi este Duminica, iar Duminica, asa cum stim, arata ca o pijama dungata, iata alte cateva exemple:

Realizat de catre Claude Samuel in apartamentul lui Messiaen, Paris, in 1988.

Despre ce discuta? Oh, o multime de chestii. Aproape toate interesante.

Limba: franceza.

_______________

Pentru cei interesati:

Regard du silence (XVII)

Messiaen si Goléa

Merzbow - 13 Japanese Birds

Citeam ieri noapte din romanul lui Jünger, Pe falezele de marmura:

De pe terasa intrai in biblioteca pe o usa cu geam. In ceasurile diminetilor frumoase, usa statea larg deschisa, astfel ca fratele Otho, lucrand la masa lui mare, sedea ca intr-o parte a gradinii. Rafturile de carti se prelungeau si in mica sala, insotind apoi scara, care ducea sus, pana la herbariu. Aici se aflau Parintii Bisericii, ganditorii si autorii clasici din epoca veche si noua, dar mai ales o colectie de dictionare si enciclopedii de tot felul. Seara ma intalneam cu fratele Otho in mica sala, unde in camin palpaia un foculet din butuci de vie uscati (pp. 21-22).

Isidor Pelusiotul este unul dintre cei mai importanti Parinti ai Bisericii si aceasta nu atat pentru contributiile sale dogmatice, cat pentru imensa sa corespondenta ( ~2000 de epistole). In colectia SC au aparut in doua volume (422 + 454). In romaneste nu stu exact daca au aparut in vreo editie industriala, macar extrase, insa in editie manuscris ele exista intr-un corpus de aproape 1500 pp., ascuns in inaccesibila biblioteca a Manastirii Neamt. Mai jos si mai sus, cateva extrase. A, pardon, cota respectivului document: BMN - MS. 186: A celui intre sfinti Parintelui nostru Isidor Pelusiotul. Epistole catre multe feluri de fete scrise.

P.S. Puteti citi “fete” ca “fete”, insa mai exact ar fi “fete”

Un nou episod din serialul nostru dedicat scenei alternative din Romania.

In primul rand, tin sa-i multumesc lui Sir Strelnikov pentru informatia oferita, gratis, despre blogul cu minimalisme proaspete, informatie pe care a extras-o dintr-un numar real al Dilemei vechi - in varianta on-line se pare ca respectiva pagina a luat foc - pentru care a platit, ma gandesc. Asta daca nu cumva vecina de jos i l-a imprumutat sau daca nu l-a descarcat de pe vreun sit de torrenti rusesc. Gratis. Le multumesc si celor de la minimalisme proaspete, pe care deja i-am amintit - nu mai pun inca o data link, ca nu da bine - mai sus pentru faptul ca, datorita lor l-am descoperit de Ion Dumitrescu. Adica, datorita lui Strelnikov l-am descoperit, ca daca nu era el, nu mai descopeream nimic si ma multumeam cu Iancu Dumitrescu. Care nu-i rau deloc! Nici nu stiu… Dar daca nu era autorul articolului din Dilema - cel cu pagina lipsa - imi mai scria Strelnikov - nu mai pun link - despre acest blog minimalist din RO? Nu cred. Sa presupunem ca nu s-ar fi nascut, sau ca ar fi vrut sa scrie despre altceva… Nu ar fi fost scena romaneasca vaduvita de un proiect ca cel de mai jos?

Iancu Dumitrescu live la Rokolectiv Sound Camp, iulie 2009, Rucar

Superb, superb, superb. Superb.

Mai multe info despre Ion, aici.

Alte proiecte in care Ion Dumitrescu este implicat:

Minus si Ion (Minus = Daniel Stanciu)

Ion

Albumul ‘Minus si Ion’ poate fi ascultat aici (vezi josul paginii).

Sincer sa fiu, i-as dori lui Ion Dumitrescu sa se concentreze din ce in ce mai mult pe chestii ca cea prezentata aici. Dar asta e doar opinia mea, evident. In incheiere, inca o data: superb.

Daaaaa, multe chestii mai sunt pe Netul asta schizofrenic, adica duplicitar. Una dintre ele este si Experimental Space, cea de-a doua natura, si sigura, a Vimeo.

_________________

Mai mult skating?! In cazul asta nu puteti rata Wizard Smoke! Adica puteti, dar…

Uneori mi-as dori ca orasele sa arate ca o intredeschidere: de ochi, de buze, de usi… Intredeschiderea invita, starneste. Chiar daca nu stii ce se ascunde de cealalta parte, cedezi tentatiei.

Orasele lui Janice nu sunt toate foarte dragute, este adevarat,

insa, in momentul in care le vezi, parca te simti tentat, din nou, sa ai de-a face cu ele. Si cu ele…

Blog

Etsy

Belle posta cu ceva zile in urma pe blogul sau setul complet si original al caracterelor Garamond. Cu aceasta ocazie am avut un interesant schimb de replici cu privire la vechile tiparituri, la muzeele dedicate acestei arte in RO si, nu in ultimul rand, cu privire la manuscrisele puse on-line de marile biblioteci din RO.

Bun. Acum ar trebui sa justific titlul postarii. Pai…stiti cum este: manu-scris etc. Mi-am adus aminte si de noul album al celor de la Ordo Rosarius Equilibrio si tot asa.

In BAR - Biblioteca Academiei Romane - se ascund, destul de bine, o multime de manuscrise interesante. Cele mai multe dintre ele au subiecte religioase - literatura patristica si biblica - si istorice. Asta ca sa nu mai mentionez corespondenta. Pentru ca am avut perioada mea academica si ilegala, in decursul careia am scociorat prin sectia de manuscrise al “celui mai inalt for de cultura din Romania”, si pentru ca pe situl oficial al aceluiasi for nu se poate accesa, inca, nici un manuscris integral - poate ca din cauza copyright-ului - m-am gandit sa va prezint, ilegal, cateva din minunatiile ascunse si, mai nou, revelate, pe care am reusit sa le scanez, fotografiez + acaparez (de la alti nebuni obscuri, care se ocupau cu aceleasi chestiuni) in diverse biblioteci de pe teritoriul actualei Romanii. Da, da, era un intreg clan underground care cerceta bibliotecile inaccesibile, flirtand cu bibliotecarele - de era posibil, evident - si transformand in pixeli cam tot ce se putea. Oh, ce vremuri. Evident, am prezentat - eu sau alti membri - materialele la diversi indivizi specializati pe asemenea chestiuni - limba si cultura romaneasca veche - pentru a le publica. Pana in ziua de azi, nu cred ca au aparut prea multe in format industrial. Incepem cu BAR - MS. 2252: Lexiconul pacurariului.

Daca dati o cautare pe Google cu Lexiconul pacurariului, fara ghilimele, veti primi un link catre Portretul padurarului ratat. Cu ghilimele, nu veti primi nimic. Din cercetarile mele insa, este vorba despre cel mai mare dictionar slavon - roman, opera unui ucenic al lui Paisie Velicikovski, poate chiar Grigorie Dascalul. Toate bune si frumoase pana aici. Partea urata este ca respectiva opera pare a fi scrisa cu picioarele. In fond, de ce nu?! De la monahi te poti astepta chiar la orice. In fine, lasand gluma (?) la o parte, iata mai jos cateva extrase din volumul amintit:

N.B. Click pe imagini, daca nu va credeti ochilor!

____________

Un tip de la BAR, cand m-a vazut si dupa ce i-am spus ca vreau sa consult niste manuscrise, mi-a replicat zambitor ca: Stiti, trebuie sa faceti cerere catre director, catre secretar… I-am spus: inteleg, chestii ierarhice… Cred ca glumesti, fiule!

]]> http://lanternativa.info/desfraul-estetic-al-mortii-xii-onani-i/feed/ http://lanternativa.info/steve-jobs-si-fundatia/ http://lanternativa.info/steve-jobs-si-fundatia/#comments Thu, 04 Feb 2010 14:14:35 +0000 admin http://lanternativa.info/?p=22075 Steve Jobs si Fundatia… Dumnezeule, uneori ma mir si eu de unde pot scoate asemenea titluri ö.Ö In fine, trecem peste partea introductiva. iPad-ul a fost lansat, am urmarit cu motanii la gura discursul noului Iov media, Steve Jobs, si ne-am reapucat de tocit pentru la scoala. Pe subbanca insa - stiu, am scris legat, dar asa se scrie corect! - citim carti misterioase si reviste interzise. Una din carti pe care am citit-o acum cativa ani in doar 2 nopti a fost teribila serie Fundatia a lui Asimov. Nu cred ca e nevoie de introduceri…

Acum, care este relatia dintre Fundatia si Jobs? Pai…asta este: analiza simbolica [Symbolic Analysis]. Uuuh…cateva fragmente scoase din context din editia in lb romana - cu mici interventii lanternativiste.

Aceasta era cea de-a doua intrunire a Consiliului la care participa, daca mai punea la socoteala si discutiile oficiale pe care membrii Consiliului le purtasera cu Lord Dorwin, care plecase deja. Nici acum n-ar fi fost invitat daca n-ar fi aparut acel ultimatum. Daca putea fi considerat drept ultimatum, desi o lectura superficiala a documentului ar fi putut face pe cineva sa presupuna ca era un schimb prietenesc de felicitari intre doi parteneri. Documentul incepea cu un salut din partea „Atotputernicei Sale Maiestati, Regele Anacreonului, catre prietenul si fratele sau, doctor Pirenne, Presedintele Consiliului de Administratie al Fundatiei Enciclopedia Numarul Unu” si se incheia, inca si mai elegant, cu un sigiliu urias, multicolor, cu un simbolism foarte complicat.

Ultimatum? Si cum de-ai ajuns la aceasta concluzie epocala, domnule primar? intreba Fulham [de aici incepe distractia].

Vedeti dumneavoastra, exista un domeniu al cunoasterii umane care se numeste logica simbolica. Ea poate fi folosita [in foarte multe chestii, dar si, literar exprimandu-ne] pentru a indeparta tot felul de cuvinte moarte si inutile care paraziteaza limbajul uman. Am aplicat aceste cunostinte, printre altele, in cazul documentului. Rezultatul? O singura fraza absolut neprietenoasa. Dupa, analiza a fost aplicata si mai vechiului Tratat dintre Imperiu si Anacreon.

Tratatul cuprindea cinci pagini scrise foarte marunt, iar analiza era schitata pe  doua randuri. Domnilor, dupa cum vedeti, circa 90% din Tratat se reduce, in cazul analizei, la ceva fara noima, si ceea ce rezulta poate fi descris in urmatoarele cuvinte: „Obligatiile Anacreonului fata de Imperiu: nici una”. „Puterile Imperiului asupra Anacreonului: nici una”.

Asadar, la ce s-ar reduce intregul discurs Apple cu ocazia lansarii iPad? Raspunsul ramane sa vi-l dati Domniile voastre. In plus, acest filmulet cu Steve & Co. este doar un exemplu din imensa lume media. Restul, le gasiti voi.

Video aici.

Un tip super inteligent analiza cu ceva timp in urma, 2006, implicatiile pe care le are legea lui Moore in aspecte ca telecomunicatiile, transporturile in comun si, si…siiii. Internetul.

Fiind extaziat de faptul ca Legea chiar functioneaza, el spunea:

The size of the Internet is doubling every 12 month! God, isn’t that great?!

Evident ca e… Doar pana in momentul in care ajungi sa-ti pui intrebarea: cu ce fel de informatie, efectiv, se dubleaza Netul in fiecare an? Uuuuh, nici nu vreau sa ma gandesc. In plus, cum spunea o buna amica, daca mai iei in consideratie si dublele + triplele, chiar ca e jalnic.

Adevarul ca uneori ma dezgusta atat de mult noile chestii media incat ma astept la ceva followers. Asadar,  Log in & Follow me on Twitter!

Twitt, Twitt, Twitt, Twitt, Twitt…Twitt, Twitt, Twitt… Auziti, parerea mea e ca binecunoscuta expresie Fuck You ar putea fi schimbata, cu succes, in Twitt You!™ urmata de alte cuvinte ca “TY dude!” sau “TY looser!” Ei, atunci sa vezi sustinere internationala a partii minoritare. Si daca mai aplici si legea lui Moore…mama! Well? Think about it.

______________

Asa, si am pictat si ceva t-shirt:

______________

P.S. Un bun amic mi-a povestit astazi cum expresia See you in You Tube! devine echivalenta cu You are so screwed! din cauza telefoanelor mobile. Tehnologia ca mediu de opresiune: din ce in ce mai multe cazuri in FIN  - si cred ca si in alte parti ale Occidentului - in care oamenii au fost filmati in situatii delicate, sa le spun asa, iar dupa filmuletul a fost postat pe YT. In cadrul unei petreceri, o fata s-a urcat pe masa si a inceput sa danseze destul de incitant. Cineva a filmat-o si a pus-o, a doua azi, pe YT. Imediat filmuletul a devenit extrem de popular in FIN, cu o gramada de comentarii…prietenesti. Cand a aflat, fata s-a sinucis. See you in You Tube! este, la ora actuala, una dintre cele mai puternice amenintari. Twitt You? In curand… Oprobriul local se transforma in oprobriu mondial in doar cateva minute. Noi judecatori? Massele, care nu stiu decat un singur verdict: vinovat!

]]> http://lanternativa.info/twitt-you/feed/ http://lanternativa.info/tokujin-yoshioka-maison-hermes-2009/ http://lanternativa.info/tokujin-yoshioka-maison-hermes-2009/#comments Wed, 03 Feb 2010 17:27:07 +0000 admin http://lanternativa.info/?p=22035

Tokujin Yoshioka

Maison Hermès

N.B. Click pe imagini!

Adica…nu stiu cum sa spun. Chiar nu stiu. Brancusi e printre modelele inspirative ale lui Owens si lucrul asta mi se pare fantastic. Chiar daca pentru mine, cel putin in ultima vreme, Brancusi a devenit sinonim cu Dracula.

]]> http://lanternativa.info/rick-owens-5-minute/feed/ http://lanternativa.info/bansky-exit-through-the-gift-shop-2010/ http://lanternativa.info/bansky-exit-through-the-gift-shop-2010/#comments Wed, 03 Feb 2010 13:23:46 +0000 admin http://lanternativa.info/?p=22013 Un amic internautic, numit criptic K., tocmai mi-a trimis un mail cu unele bloguri nominalizate in Dilema veche ca fiind importante in…definirea gusturilor. Pentru mine, personal, cea mai tare chestie ar fi sa vad logo-ul Lanternativei pictat de Bansky pe vreun zid, exterior, de WC public (astfel va putea fi urinat atat de oameni, cat si de caini) sau de Above, pe una din sagetile sale politic-gresit orientate. Ca acel zid exterior de WC va fi cumparat instantaneu de Brad Pitt e o alta chestiune. Fiecare trebuie sa-si asume riscurile. Sau, cum spunea cineva: Atunci cand ai totul, ai si contrariul sau.

Situl oficial

P.S.