Tag Archives: Transhumanism

Sean Cubitt

Asa. In loc sa ma debronzez la ploaia nordica, asa cum imi propusesem initial, mi-am prajit creierii  – atati cati mai am – holbandu-ma la cateva filmulete cu Sean Cubitt – pe care il consider überhot si pe care as vrea sa-l vad intr-un film porno nu va imaginati cat de mult. Am citit si cartile pe care le-a publicat – si care sunt la fel de excitante.

Cica tehnologia HD is a male purchase rather that a female one… Bravo! Mai puteti auzi si alte chestii deep: relatia dintre HD si arhitectura – aka domestic environment. Oamenii (barbatii adica, evident) isi darama bucatariile, dormitoarele si alte debarale ca sa isi poata fixa televizoarele gigantice pe pereti. Multe chestii puteti auzi.

Asadar, am citit cartile lui Cubitt…

Minds and Machines

Azi am citit un pic din Maestrul Jünger si un pic mai mult dintr-un alt Maestru despre care nu prea am povestit pe aici, pe Lanternativa.

Fiti atenti ce scrie John Caroll – ca despre el e vorba – in lucrarea sa de doc, publicata pe cand inca dinozaurii mai bateau padurile in lung si’n inalt:

In 1787, two years before the publication of Bentham’s principles, James Watt perfected his steam engine. As the first man to apply technological principles concerning heat and mechanical energy to large-scale work problems he effectively bridged the gap between Newtonian models and man’s practical struggle to control his environment. Although Bentham may have seen the outlines of his social theory in Smith’s economic model, it was the self-regulating machine, as it was being constructed and used for the first time, which more closely embodied the image of his ideal society – one which would work like clockwork. The hope that society, even man, would one day run like a well-lubricated machine was to receive repeated reinforcement from the technological innovations.

Dap, cam asta scrie el… Tragic.

In aceeasi ordine de well-lubricated idei, apare in Americi un jurnal foarte interesant, publicat sub auspiciile The Society for Machines and Mentality! Asa se chema asociatia, nu-i vina mea… Se chema pentru ca intre timp s-a desfiintat, numai bine.

Cateva cuvinte despre jurnal:

Affiliated with the Society for Machines and Mentality, the journal Minds and Machines fosters a tradition of criticism within the AI and philosophical communities on problems and issues of common concern. Its scope explicitly encompasses philosophical aspects of computer science.

The journal affords an international forum for the discussion and debate of important and controversial issues concerning significant developments within its areas of editorial focus. It features special issues devoted to specific topics, critical responses to previously published pieces, and review essays discussing current problem situations.

Site

Evr. 13, 14

Cetatea ideala, orasul ideal… Spatiul urban ideal.

Lucrand astazi la diverse chestii, m-am lovit neasteptat si, din fericire, doar mental, de versetul a carui cod formeaza titlul acestui post. Pavel, un tip seminebun, cosmopolit pana in panzele albe, fondatorul unui crestinism astazi disparut – crestinismul de tip urban, unul construit in jurul catedralei aflate in mjlocul urbei si nu a manastirii aflate extra muros – a scris intr-o scrisoare  (cea catre Evrei) o chestiune fantastica:

For here we do not have an enduring city, but we are looking for the city that is to come.

Spatiul urban – care este, la modul ideal, spatiul civilizat prin excelenta, un spatiu ordonat, un spatiu rational, un spatiu curatat – este o metafora mai mult decat prezenta in spiritualitatea crestina (atat in cea orientala, cat si in cea occidentala). In multe scrieri, orasul ramane un ideal de civilizatie, Ierusalimul cel ceresc.

Utopiile propun, in marea lor majoritate, modele noi, revolutionare, de viata sociala. Din aceste modele se naste un altul – cel al spatiului ideal, al cetatii ideale. In general metaforele urbane sunt asociate cu gandirea / perioada Renasterii (vezi arhitecti / ganditori ca Leon Battista Alberti, Filarete, Francesco di Giorgio Martini etc.). Acest lucru insa nu inseamna ca in partea orientala a Imperiului – in ceea ce va deveni mai tarziu Bizantul – aceste reflexii nu au existat.

In fine… Ceea ce m-a interesat in special a fost relatia dintre miscarile utopice si spatiile ideale. Transhumanismul este o miscare contemporana de stofa utopica si, ca orice utopie care se respecta, are nevoie de propriul spatiu ideal. Acesta ramane insa pana astazi unul destul de nedefinit, probabil si din cauza ca miscarea nu are un singur ideolog, ci o turma intreaga de aspiranti la acest statut. Care sa fie cetatea statatoare / ideala a Transhumanismului? Raspunsul meu personal la aceasta intrebare este: spatiul virtual. Un spatiu care nu este destinat sa devina ceva, ci poate sa devina orice.

Am impodobit acest post cu cateva schite realizate de Jacques Perret de Chambery, un arhitect calvin despre care puteti afla mai multe aici.

Imagini preluate din volumul: Architectura et perspectiva des fortifications & artifices / de Iaques Perret.

Despre Cetatea ideala sau dialectica întemeierii, aici.

O minunata carte a profesoarei Bianca Kühnel (nascuta in Romania) despre reprezentarile Ierusalimului in arta primului mileniu crestin, aici.

The greatest!

Asa ne anunta titlul unui articol abia aparut in New Scientist (24 iulie 2010)… Despre ce-si-cum este vorba, mai jos. Eu intotdeauna am spus: moartea este estetica, viata este matematica.

N.B. Click pe imagini pentru lectura.

__________

Cateva situri:

Jukka-Pekka Onnela

Google Latitude

P.S.

# De fiecare data cand cititi prin articole chestii de genul “anyone involved in this kind of research faces a dilemma…bla-bla-bla” nu va emotionati prea tare. Din experienta proprie – atata cata este – va spun un lucru sigur: they don’t! Si ma iau pe mine ca exemplu si alti colegi… In vocabularul nostru nu exista cuvantul dilema (si ma refer la cea de tip moral). Dilemele apartin oamenilor ca Plesu si altor iubitori de literatura si povesti filosofice. Care dileme sunt ok pentru ocuparea timpului liber…

# In FIN sunt in proiect, si cat de curand va incepe si constructia a, 3 noi centrale atomice. Vor fi 5 centrale atomice intr-o tara cu 5 milioane de locuitori. Va intrebati de ce? Internetul.

Art in the Age of Technoscience [2009]

Daaaaa, ma gandeam initial sa va prezint, asa, pe larg si lat, cartea asta. Sa va arat cat de grozavi suntem noi astazi cu tehnologia si cu calculatoarele si cu geneticu’ inginer si cu  artificial’ viata si cu robotu’ si cu nu-stiu-sa-mai-scriu-decat-cu-tastatura + alte minunatii din astea ultra-mega-hiper postmoderne – de ajungem sa ne bagam singuri in ceata si sa nu mai stim ce inseamna sa fii uman si om si… Gata! Insa dupa aia am descoperit un reportaj fotografic minunat realizat chiar in acest an, chiar in aceasta luna, in Sankt-Petersburg. Dintr-o perspectiva mai putin obisnuita, Lanternativa va prezinta arta in the Age of Technoscience. Si nu 2009 (anul aparitiei cartii), ci 2010.

si_comm

Tranhumanismul este un curent socio-politic care, incet-incet, castiga din ce in ce mai multa popularitate nu doar in randurile celor cu fundurile asezate pe catedre, ci si in lumea rarefiata a artei alternative. Astazi, avand creierul incins de atata caldura, aka fiind in calduri, m-am gandit sa va prezint doi artisti mai putini cunoscuti ce isi intersecteaza pixelii cu unele din ideile miscarii. Respective.

BG Nichols, persoana din spatele proiectului, si_comm

currently addresses himself to the technologically sophisticated environment of our advanced digital society and proposes critical and creative reforms that constitute a rupture of traditional solutions.

Albumul Probe, aparut in 2004,

examines the notion of an impending new species of Posthuman beings,

el reluand, sonor, cateva din intrebarile pe care si le pune Nichols cu privire la limbaj si relatia dintre acesta si eventualele fapturi post-umane:

# Given that language appears to evolve alongside the great leaps of human cognition and intuition, how might the language of these Posthumans be constructed?

# What will language become?

Personal nu sunt de acord cu multe din ideile artistului, insa articolul acesta cred ca merita a fi parcurs.

Un alt artist interesat de chestiunea post- / transhumanista este si Edgar Franco, cel din spatele proiectului Posthuman Tantra:

Posthuman Tantra is a sci-fi ambient industrial soundtrack to the “Posthuman Aurora” – a visionary brave new world based in mix between Dna and Sylicon, with a new kind of creatures that will mixture human, animals, vegetables and machines.

Un interviu cu artistul brazilian, aici:

A digital creature that represents us in a virtual reality world will be able to live forever, carrying our memories and desires even after the death of our biological body.

MySpace