Tag Archives: Teologie

Lanterno-theology

M. Bartholomess, in his Critical History of Religious Doctrines, has enumerated some French writers such as Reaumur, Bonnet, Trembley, Lyonnet, and Professor Zöckler has added many Germans authors, Fabricius, Richter, Lesser, Zorn, Heinsius, Rathlef, Ahlwardt, Schierach and Preu, who gathered theistic proofs and illustrations from every element and subject of nature, in treatises with pedantic titles, such as:

– hydro-theology = an attempt to excite man’s love and admiration of God by a careful study of the proportions, distributions and proprieties of Water;

– pyro-theology = a similar treatise on Fire;

– ehiono-theology = edifying thoughts on the Snow as a wonderful creation of God;

– litho-theology = spiritual meditation on the Rocks;

– phyto-theology & petino-theology = edifying study of Plants and Birds;

– ichthyo-theology & testaceo-theology & insecto-theology = demonstrations of the perfections of God in Fish, Mussels, Snails, and Insects;

– melitto-theology = illustration of the glorious God in Bees;

– akrido-theology = historical and theological thoughts on Grasshopers;

– bronto-theology = theological views of Thunder and Lightning;

– seismo-theology = glorification of God in Earthquakes.

[here]

Dincolo de partea comica, este cea tragica. Incercari disperate, dar inutile, de a pune sens intr-o lume golita de…

WYSIWYG (III)

Citeam azi la Avva Danielou* o chestie foarte interesanta:

“Idolatry consists in the fact that natural realities, which are the epiphanies of God, are worshiped in themselves.”

Acum ceva timp in urma, scriam ca universul crestin a fost desacralizat progresiv, dar ireversibil, iar energiile necreate ale lui Palamas (1296 – 1359), o incercare destul de disperata de a readuce sacrul mai aproape de noi, nu au prea facut nici o branza. Dimpotriva.

S-a batut mult apa in piua pe tema palamismului. Primita cu destul de multa raceala la timpul respectiv (nu au lipsit nici acuzatiile de erezie, sosite chiar din tabara orto’), nu a reusit sa se impuna nici pana in ziua de astazi cu adevarat, Palamas ramanand un ganditor marginal. De ce? Well, imho, nu pentru ca ar fi fost foarte sofisticat & shit, prea abstract sau prea destept (sunt cateva campusuri studentesti in care capelele ii sunt dedicate). Nu. A ramas si va ramane marginal din doua motive:

1. doctrina energiilor necreate poate conduce destul de usor spre o re-divinzare, re-sacralizare a cosmosului. Poate conduce destul de usor inspre o mutare de atentie dinspre Dumnezeu spre creat – o creatie ce devine Creatie, una care aparent inceteaza a mai fi “neinsufletita si nesimtitoare”. Printre hotararile Sinodului isihast din 1351, Constantinopol, se numara una care spune:

“The term deity (theotis) may be applied not only to the essence of God but to the energies as well.”**

…energii care penetreaza intreaga creatie, evident. Uuuuups, not good!

Sa nu fiu inteles gresit. Sunt destui Parinti (until Damaschin) care au recomandat lectura Cartii naturii, e drept. Cu o diferenta fundamentala, exprimata sugestiv de Johny-cu-gura-de-24K:

“Dumnezeu a aratat pamantul netocmit si fara forma pentru ca nu cumva oamenii, din pricina nevoii ce o au de el, sa-l cinsteasca mai mult decat merita!”***

Varlaam, the bad guy pt. orto’, cu accentul sau pe ratiune, a fost cu mult mai patristic decat Greg. Concentrandu-se “on the mind’s intellectual power to obtain unmystical knowledge”, el avea in spate o intreaga turma de Parinti care striga impotriva imaginatiei:

“To him, the hesychast monks see only symbolic apparitions and allusions in their imaginations. This imaginary light may even be a hallucination”.

2. Whoaaaa, ce mult am scris deja o.O Ok, 2 alta data. Peace!

_____

* Danielou J. – The Conception of History in the Christian Tradition. The Journal of Religion 30 (1950), p. 178.

** Kallistos Ware – “God Hidden and Revealed: The Apophatic Way and the Essence-Energies Distinction,” Eastern Christian Review, vol. 7, 1975, p. 130.

*** Omilia II la Geneza.

Si hellooooo, pentru cei care mai au inca dubii, Lanternativa nu este un blog religios. Stiu ca suna weird, dar, sincer, nu e.

Somnus (I)

Hypnos

Un fragment foarte interesant din Imnele Raiului a lui Efrem Sirul despre relatia dintre trup si suflet si despre faptul ca, dupa moarte, sufletele lipsite de trup asteapta invierea in afara Raiului intr-o stare ce poate fi numita “somnul sufletului”.

Daca sufletul poate vedea si auzi

fara trupul lui, de ce sa fie inchis in el?

Ca sufletul fara trup nu e in stare sa vada

o dovedeste trupul insusi; caci atunci cand ajunge orb

si sufletul este orb in el, bajbaind impreuna cu el.

Iata cum fiecare cheama si da marturie pentru celalalt;

asa cum trupul are nevoie de suflet ca sa fie viu,

asa si sufletul are nevoie de trup ca sa vada si sa auda.

Daca trupul ajunge surd si sufletul asurzeste odata cu el

ba chiar aiureaza atunci cand trupul sufera de fierbinteala.

Chiar daca sufletul exista prin el insusi,

el nu exista cu adevarat fara tovarasul sau;

se aseamana unui fat in pantecele maicii lui,

viu, dar lipsit de cuvant si de gand.

Daca sufletul, cat este in trup, se aseamana unui fat

si nu e in stare sa se cunoasca nici pe el insusi, nici pe tovarasul sau,

cu atat mai slab este odata ce paraseste trupul,

si nu mai are simturile

sa-i slujeasca ca unelte.

Caci prin simturile tovarasului sau se arata si se face el vazut.

Nimic nu lipseste acestui fericit salas*,

loc al plinatatii si desavarsit intru toate,

iar sufletul nu poate intra aici singur

caci ar fi lipsit atunci de toate,

neavand simtire si cunostinta**

Sufletul a dobandit prin trup putinta de a grai intelepciune.

In salasele dorite de la marginea Raiului

locuiesc sufletele credinciosilor si ale dreptilor

asteptandu-si aici trupurile, prietenii lor***.

_____

* Paradisul.

** Asadar, sufletul se afla intr-un fel de moarte (fara simtire & cunostinta) pana cand se va reuni cu trupul. Vom vedea in partea a doua a postului cum respectiva idee, exprimata, sa nu uitam!, de unul dintre cei mai mari Parinti ai Bisericii, si-a facut drum pana prin Anglia de sec. XVI. De la o asemenea viziune si pana la cea care neaga insasi existenta sufletului nu mai e decat un pas. Iar de la negatia asta si pana la “nihilismul” contemporan nu mai e decat jumatate de pas. Cu cat lumea devine mai atee, cu atat devine mai crestina, mai tehnologizata, mai moarta.

*** Efrem Sirul, Imnele Raiului (VIII, 3-8, 11), pp. 75-78. Deisis, 2010.

F. Holland Day

Un obsedat mai mare de sex decat J nu am gasit pana acum. Citind analizele multor crestini la chestiuni ca homosexualitatea, corpul sau necuratenia lunara a femelelor umane, am impresia ca hainele sunt o inventie daca nu inutila, cel putin prost interpretata. Respectivele piese nu au atat rolul de a-mi ascunde extensiile / cavitatile trupesti, cat de a opri, atat cat se poate, schimburile instantanee de fluide in locuri publice, private sau in constructie. Daca a fi straight inseamna a fi single, obez si a te masturba continuu in fata calculatorului (valabil pentru ambele sexe), a fi gay inseamna, in consecinta, a fi oversexed, de nesaturat si cu un corp de Zeu grec. Your choice.

J a fost gastignit gol. Dar sa nu spuneti la nimeni!

From the series: The Seven Last Words.” / Platinum print.

Raúl Ruiz – The Suspended Vocation [1978]

The Suspended Vocation [1978] aduce in discutie niste chestiuni a naibii de plictisitoare, aka existentiale:

Ostensibly a faithful adaptation of Pierre Klossowski’s autobiographical novel about the struggle between rival doctrinal factions with the Catholic Church, The Suspended Vocation illustrates Ruiz’s belief that institutions, in order to survive, must treat all forms of dissidence as treason. In 1942, a film entitled The Suspended Vocation was begun by a group of monks; running out of money, they abandoned the project. Twenty years later, a religious order hires a professional director to again take up this film project; the director, having examined the earlier footage, concludes that it is unusable. He decides to use professional actors, at which point the church authorities, fearful of the escalating costs, withdraw their support. Finally, in 1971, a third attempt is made to rework all the material into a coherent form.

Un film absolut recomandat tuturor celor carora le place sa incetoseze diferentele dintre responsabilitate si evadare (am numit-o responsabilitatea evadarii).