Tag Archives: S.U.A.

Mennonite fashion

Am descoperit pe minunatul blog al Sartorialistului cateva fotografii cu menoniti*.

_____________

* Un grup protestant radical care a luat fiinta in sec. XVI. Menonitii resping botezul copiilor si prezenta reala a lui Christos in elementele Cinei (pe care o savarsesc de 3X/an), cer independenta puterii bisericesti de cea seculara, refuza serviciul militar, juramintul si magistratura, sustin ca Biserica trebuie sa includa numai crestini angajati in slujba Evangheliei. Majoritatea menonitilor traiesc astazi in America, Pennsilvania. Asemenea amish-ilor, menonitii traiesc in comunitati independente si sunt renumiti pentru operele de caritate si produsele home / handmade pe care le fac.

Parintii fondatori

Pentru mine, Parintii fondatori ai Americii moderne nu sunt gasca de politicieni care au semnat Declaratia de Independenta din 1776 (tot respectul pentru ei, insa nu au facut decat sa oficializeze ceea ce altii construisera), ci cu totul altii. Lista ar putea fi lunguta – printre ei fiind chiar si un transilvanean – iar nou aparuta carte a lui W. W. Woodward nu face altceva decat sa adauge, elegant, la numele deja cunoscute, altele cateva. Miscarile radical-puritane europene (ceea ce inseamna protestanti reformati de’aia old school – nime’ nu misca, nime’ nu carcneste! Osu’ la munca!) au construit bazele social-ideologice a New England-ului, dar nu numai – vezi si California, astfel luand nastere unul dintre cele mai liberale – daca nu chiar cel mai – state din Confederatie.

Cartea lui Woodward, a carei coperta o puteti admira mai sus, a aparut foarte recent la University of North Carolina Press, ea aducand in discutie niste chestiuni extrem de interesante nu doar pentru istoricii profesionisti, ci pentru oricine este interesat in a intelege radacinile Americii moderne si contemporane:

Nevrand sa repet ceea ce puteti citi si singuri in diversele recenzii / prezentari on-line a acestei carti, as vrea sa ma opresc, foarte pe scurt, asupra unei probleme personale, legata de cartea cu pricina. Una dintre intrebarile care m-a framantat cu cativa ani in urma, si inca continua sa o faca intr-o forma, sper, mai coerenta, a fost: de ce internetul s-a nascut in U.S.? De ce cele mai mari db din lume au fost create si sunt sunt stocate acolo? De ce cel mai cuprinzator si mai influent motor de cautare on-line – Google – a fost creat tot in S.U.? Cateva dintre cauze pot fi identificate in fragmentul de mai jos:

Asadar, idealul cunoasterii absolute, totale, a fost unul extrem de prezent in comunitatile puritanilor intelectuali, englezi si de alte natii, care au colonizat America*. Alaturi de acest ideal sta si cel al constructiei unei societati utopice in care cunoasterea totala, odata obtinuta, sa poata fi implementata – noua Atlantida. Sa fie oare o pura intamplare ca unul dintre cele mai importante / serioase jurnale din domeniul tehnologiei si a stiintei din U.S. se numeste The New Atlantis? Sa fie oare o pura intamplare ca miscari socio-culturale ca transhumanismul s-au nascut in California, teritoriul cu cele mai multe grupari utopice pe metru patrat din lume?

Din pacate, odata intrat pe mana istoricilor de stofa “veche”, persoana lui Winthrop a fost profund distorsionata, toate conceptele mentionate mai sus, care l-au caracterizat ca si individ, fiind separate si profund distorsionate:

toleranta’i religioasa a fost data uitarii, pasiunea’i pentru alchimie a fost considerata nedemna de a fi luata in calcul de niste minti luminate de ratiune, iar confesiunea’i protestanta a fost pusa la stalpul infamiei ca fiind nimic altceva decat o unealta perversa a puterii. Ce a mai ramas? Mai nimic…

Din fericire, multumita unei noi generatii de istorici, toate chestiunile mentionate mai sus au inceput sa fie reconsiderate / reanalizate la modul serios, iar volumul de fata ne sta mar-tu-rieeee.

P.S. Pretul cartii este unul acceptabil, sa stiti! In plus, daca sunteti in criza religioasa (dubii, chestii), inainte de a cumpara cartea, prin bunavointa si milostivirea Google, o puteti rasfoi aici.

________________

Si pentru ca tot am mentionat California si utopiile sale, cartea lui Robert Hine ar putea fi o completare interesanta la volumul lui Woodward:

* Sa nu uitam si faptul ca in New England se afla unele dintre cele mai vechi si mai renumite institute de invatamant superior din U.S. si din lume.

Alunecari

E iarna si alunecam. Si apropo, am identificat recent una dintre cele mai interesante alunecari lingvistico-topografice. Aceasta alunecare poate fi rezumata la urmatoarea intrebare: cum poti ajunge de la un nume ca Valley of Heart’s Delight la unul ca Silicon Valley? Teribil de complex, nu-i asa? Si de interesant. Se pare ca excesul de placeri dauneaza. Intotdeauna a daunat. Primul simptom? Impietrirea inimii si siliconarea sanilor (ranjet discret). Joel Garreau ne povesteste mai multe – oh, imi plac enorm de mult povestile. Voua nu? Evident ca da. Evident, evident. Mai ales acelea fara poze.

Down the peninsula from San Francisco lies Santa Clara County. As late as the sixties it was still most famous for its apricots and prunes. When its orchards erupted into bloom in the spring, they attracted tourists like the lives in the New England’s autumn. Since the 1920s, this area just south of Palo Alto and Stanford University had been known as the Valley of Heart’s Delight (culorile imi apartin. Vor sa sugereze tenta ecologica a blogului).

By the mid-1960s, however, the Santa Clara Valley was changing. In 1938, two young Stanford grads, Bill Hewlett and Dave Packard, started the area’s first technology company in their now-famous garage in Palo Alto. Their first big customer was Walt Disney, who bought eight of their “audio oscillators” for use in his new animated film, Fantasia. In 1959, Robert Noyce of Fairchild Semiconductors figured out how to etch thousand of transistors on one piece of silicon and mass-produce these, thereby sharing credit with Jack Kilby for inventing the computer chip as we know it. Not for a dozen more years, nonetheless, would the area acquire the name that would make it legendary. Only in 1971 Valley of Heart’s Delight was the first referred to in print as Silicon Valley. [p. 42]