Tag Archives: Secularizare

Damaschin si secularizarea

Booooooring!

Din nou din incercarile’mi de a descoperi bazele ideologice ale secularizarii. Zilele trecute am dat peste o chestie fascinanta: un tratat, incomplet, al lui Ioan Damaschin, despre dragoni (publicat in PG 94, 1599-1602). Iata doua extrase:

> Some people believe that dragons can take the human form. Having turned into people, they start to associate with them, appear to steal women and consort with them. So we would ask [those who tell such stories]: how many intelligent natures did God create? And if they do not know the answer, we will respond: two – angels and humans. But if a dragon changes its form, becoming at one moment a serpent, at another a man, so it follows with all possible clarity that dragons are intelligent beings exceeding men greatly, which has not [ever] been true, and never will be.

> There’s also this legend that dragons can be driven away by thunder. When I’ve heard this I laughed!

(lololololololol)

> How is it possible to see a dragon now as human-like and intelligent creature, now as serpent and rebel against God? Ignorance is truly an unreliable thing!

(ignoranta e privita foarte prost de Parinti din cauza relatiei sale cu superstitia)

Well… daca partea cu “which has not [ever] been true” e falsa, partea cu “and never will be” e horror. Si inca o chestie. Faza cu “Ignorance is truly an unreliable thing” trebuie inteleasa in contextul in care exista o echivalenta foarte clar definita intre superstitie si ignoranta. Cei care credeau asa niste “basme” in timpul lui Johny (sec. VIII) erau ori prosti, ori pagani. Your pick. Ceea ce incearca tipul sa ne spuna e ca, according to the christian dogma there are NO fantastic animals, that can do unbelievable tricks, whatsoever. Ce insemna lucrul asta? Basically insemna sa extragi un whatever animal din lantul simbolic si meaningful din care facea parte si sa-l reduci la o bucata de carne. Exact asta ne spune Sfantul John: dragonii are just a piece of meat. Nothing special about them. Slay them all!

______

Despre Damaschin si “cerul desacralizat”, aici.

Bucati din respectiva opera a Damaschinului au fost traduse si in engleza.

Maxim si numarul

Din nou, cateva ganduri razlete despre originile “secularizarii” cu care se confrunta lumea occidentala (si nu numai) de astazi si bla bla bla. Continui sa citesc imposibilele scrisori ale lui Maximus in traducerea lui Stani’ (again, execrabila).

In Epistola 15 – Catre Cosma. Despre ceea ce e comun si propriu, adica despre fiinta si ipostas – Maximus ia in discutie problema numarului. Ca marea majoritate a lucrurilor care populau Cosmosul grec, numarul avea o incarcatura ontologica: el exista in sine si avea un rol extrem de important in mentinerea armoniei cosmice. Aceasta viziune nu i-a caracterizat doar pe Pitagoreici, ci majoritatea scolilor filosofice. Nu intru in amanunte.

Acum, e clar ca the christian buddies nu aveau cum sa stea relaxed referitor la acest approach demonico-satanico-superstitios. Aveau la indemana o singura optiune: golirea numarului de natura sa (de suflet, cum s-ar mai putea spune) sau, mai pe romaneste, transformarea sa in cifra. Acest proces, lent, s-a desfasurat in doua etape:

a. prin “demonstrarea rationala” a faptului ca numarul nu reprezinta nimic in sine. Este doar un simplu si prapadit indicator.

b. however, el poate simboliza, pana la un punct [punct ff greu de stabilit], anumite realitati divine (si avem aici stufoasele alegorii numerice din Ambigua aceluiasi Max). Aceasta traditie s-a labartat pana prin Renastere cand, again, incepuse sa arate a naibii de weird. Numarul tindea sa fie reinvestit cu ce nu trebuia.

Dar sa revenim la Maximus si scrisorica sa. Iata ce scrie Dady – in raspar cu o intreaga traditie:

“Numarul nu are nici puterea de a lucra, nici de a patimi. El este doar un indicator. Numarul nu are puterea de a face ceva, el fiind mai degraba o expresie.” [PSB 81, p. 135-136]

Asa cum am mai aratat aici pe Lante, exact acelasi tratament purificator (aka secularizator) s-a aplicat la intreaga strucrura vizibila sau nu a realitatii. Un mileniu dupa Maximus, Berkeley (episcop si teolog) va declara in perfecta aliniere patristica:

“Numbers are nothing but Names!”

We should also know that Berkeley harshly rejected the contention that arithmetic should be based on Platonic or other pagan ideas. Instead he argued that numbers were just “creatures of the mind”. Iar rolul pe care un dude ca Berkeley l-a jucat in istoria matematicii nu il poate nega nimeni.

_____

Pentru curiosi, un articol fainut (evident, fara nici o mentiune patristica): Mathematics and Philosophy: Wallis, Hobbes, Barrow, and Berkeley.

P.S. Mi-a scapat una din cele mai importante fraze din Ep. 15 (d’aia e bine de revenit):

[si enim esset substantia, etiam per se vere existeret > numerus neque subtantia neque qualitatis est]

(PG 91, 563-564)

Cum spunea un amic: asa a fost scos, incet, “cu pompa tot aerul vital din Numar”… “Golirea” lumii de pneuma si instaurarea Vidului (un articol superb).