Tag Archives: Protestantism

Samuel Capricornus

345 de ani de la moartea unui compozitor magnific, dar atat de putin cunoscut / ascultat astazi: Samuel Capricornus.

Cateva date biografice:

S-a nascut in 1628 la Žercice. Copil inca, a trebuit sa paraseasca locurile natale, impreuna cu familia, din cauza persecutiilor religioase dezlantuite de Habsburgi impotriva protestantilor – lucrurile fiind cu atat mai grave cu cat tatal sau era pastor. A studiat teologia la Sopron, dobandind si o foarte solida educatie umanista (limbi clasice). De o imensa eruditie muzicala, a devenit pe rand cantor la Gimnaziul luteran din Bratislava, director muzical la biserica S. Treimi din acelasi oras si Kappelmeister la curtea din Württemberg, Stuttgart. Daca viata sa privata nu a fost una tocmai pe roze – bolnav tot timpul, nevasta nebuna etc. – compozitiile sale muzicale au devenit celebre nu doar in biserici, ci si in randul editorilor. Capricornus a fost unul dintre foarte putinii compozitori ai caror lucrari au continuat sa fie tiparite si dupa moarte – ceea ce in contextul sec. al XVII era extrem de rar.

A murit la Stuttgart in 1665, lasand in urma peste 400 de compozitii.

Johannes Kelpius

Post dedicat celor de la Enciclopedia Romaniei.

Chiar daca Statele Unite ale Americii nu se pot lauda cu prea multe lucruri in ceea ce priveste istoria antica sau medievala (si nu ma refer aici la biblioteci sau muzee), au totusi o istorie a miscarilor utopice care lasa in urma majoritatea tarilor de pe batranul continent.

Mentionam aici, foarte criptic, ca printre numele de referinta in ceea ce priveste istoria acestor miscari se afla si un transilvanean. Este vorba despre Johannes Kelpius. Nascut la Sighisoara intr-o familie luterana, tatal sau a fost pastor, el si-a desavarsit studiile la Universität Altdorf in  1689 cu o teza de doctorat in Theologia naturalis – subiect foarte la moda in acea perioada. Fratele sau, Martin, este autorul dictionarului biografic Natales Saxonum Transylvaniae.

Leader al societatii Weib in der Wüste, pastorul transilvanean a fost trimis in Philadelphia cu un scop foarte precis: de a reinvia, departe de decazuta societate europeana, adevaratul ideal crestin si de a pregati acolo, in Lumea noua, a doua venire a lui Isus. Stabiliti pe malurile raului Wissahickon Creek, in Pennsylvania, micul grup si-a castigat destul de repede notoreitate, participand la prima ordinare lutherana in colonii – cea a lui Justus Falckner.

Pentru cei care doresc mai multe informatii despre Kelpius, iata cateva link-uri de interes:

The Hymn Writers of Early Pennsylvania: Johannes Kelpius

The German Pietists of Provincial Pennsylvania: Magister Johannes Kelpius

Johannes Kelpius and his Women in the Wilderness. A Chapter in the History of Colonial Pennsylvania Religious Thought.

Johannes Kelpius (1673–1708): Mystic on the Wissahickon.

Regii taumaturgi (XIV) – Music for Philip II

Aparator darz al catolicismului, oponent ferm al protestantismului si stapanitorul unuia dintre cele mai mari Imperii din istorie, Philip al II-lea nu a reusit sa puna o stavila expansiunii protestante.

Se pare ca Philip avea niste gusturi excelente in materie de vesminte, el atragand atentia si invidia nu doar celor de-un rang cu dansul, ci si ambasadorilor vremii. Printre accesoriile cele mai importante ale timpului era si armura – care nu era folosita doar in razboi, ci si in cadrul intalnirilor oficiale, a turnirurilor, a intrarilor solemne in vreun oras etc.

The emperor had a particular fondness for decorated armor, and the greatest craftsmen in this field, in Italy, Germany, and Spain, flourished under his patronage. The rich treasure of arms and armor made for Charles and Philip was put in the Madrid Royal Armory, which was built by Philip in I565 to glorify the memory of his father. The size of the collection makes one wonder how one person, even a king or an emperor, could need so many suits of armor.

Mai jos puteti admira cateva piese ce au apartinut suveranului spaniol:

Si cateva piese apartinand lui Cristobal de Morales, compozitor renascentist spaniol. Respectiva interpretare a Requiem-ului sau de catre Gabrielli Consort este considerata a fi o adevarata capodopera.

Even by Paul McCreesh’ high standards, this recording is a marvel. The generous acoustics, the bass-heavy chorus, and the dark accompaniment of a Spanish dulcian (called Bajon) create the hair-rising sonority that is so symbolic of the profundity of death.

Asadar, sa inchinam un pahar Mortii, fata de care nici o armura nu ne poate apara.

Psalm 94:

Requiem aeternam:

Benedictus:

Mai multe info despre album, aici.

GHF: 10 ani

Center for History of Hermetic Philosophy and Related Currents – unicul centru, pana la ora actuala, dedicat acestui subiect atat de complex.

Unul dintre cele mai importante instrumente de lucru editate de centrul mai sus mentionat – pe scurt GHF – este Dictionary of Gnosis & Western Esotericism, o lucrare masiva in doua volume (cu peste 1200 pp. in total) ce prezinta

a great range of historical currents and personalities that have flourished in Western culture and society over a period of roughly two millennia, from Late Antiquity to the present. By doing so, it intends not only to provide a comprehensive reference work, but also to question certain ingrained assumptions about the history of Western religion and culture, and promote new agendas and analytical frameworks for research in these domains.

Asadar un intrument obligatoriu pentru toti cei interesati in a intelege mai in adanc societatea contemporana si nu numai.

Unii m-au “acuzat” de a fi exagerat in a vedea peste tot numai religie / teologie si de a analiza  arta (contemporana sau nu), economia sau politica europeana pornind de la acest criteriu. Recunosc: vad peste tot structuri religioase: in moda, in arta, in economie, in finante, in politica etc. Pentru mine, a lasa aceaste structuri afara inseamna a lasa enorm de mult afara, inseamna a ignora motorul cel mai important al societatii, baza fundamentala a realului in care ne miscam.

Site GHF

Regii taumaturgi (XI) – Celestiall Witchcraft

Celestiall Witchcraft. The Private Music of Henry and Charles, Princes of Wales.

Foarte faina o definitie oferita muzicii in carticica de prezentare a acestui album – pe care o puteti descarca, de sunteti amatori de mai multe detalii, de aici:

Music, the celestial art highest above the dark forces.

Ca multe alte compilatii, si acest CD contine o multime de compozitori mai putin cunoscuti. Dintre ei am ales doi: John Coprario si William Lawes.

Un articol interesant care arata pasiunea Printului Henry de Wales pentru muzica (a se vedea si interesantul Appendix IV – Music in memory of Prince Henry):

B-A-C-H

Dedicat, umil, lui Wolfgang Graeser.

[ECM New Series 1652]

Poate ca multi vor stramba din nas vazand ca acest prim episod din ECMania nu incepe cu nu stiu ce jazz-man faimos de prin Scandinavia. Asta este.

Despre Die Kunst der Fuge si istoria sa… Compozitorul nu a mai reusit sa specifice pentru ce instrumente a scris aceasta compozitie asa ca veti putea gasi, pe langa cea propusa de ECM – quartet de coarde – si interpretari la orga, pian, clavecin etc. In plus, nu exista indicatii pentru tempo, ceea ce lasa cumva la discretia interpretilor alegerea acestuia.

“Secretele” din spatele acestei capodopere nu se opresc aici. Citeam intr-un articol dedicat acestei compozitii:

D’innombrables discussions ont surgi quant a savoir si le titre de l’oeuvre provenait bien de Bach. Si l’on s’en refere a la these (en general admise depuis les travaux du Pr. Smend) selon laquelle Bach utilisait, pour signer ses oeuvres, des procedes de “Gematria” (traduction des lettres de l’alphabet latin par des chiffres), on sera etonne de la coincidence suivante: en avant du ms. P 200 figure la mention, non pas “Die Kunst der Fuge” mais “Die Kunst der Fuga” Or la valeur numerique de ce titre egale 158, le chiffre de Johann Sebastian Bach…

Cred ca piesa mea preferata este Contrapunctus 9 a 4 alla duodecima. Iar violoncelul din Canon per augmentationem in contrario motu este de neuitat.

Mai puteti asculta si Contrapunctus 14, pentru finalul sau. Parca J.S. Bach si-a dat efectiv sufletul in momentul acela, nemaireusind sa scrie ultimele (?) note. Sau poate ca nici nu era vorba, pana la urma, de un final, ci de un nou si etern inceput.

Nu se cade sa incheiem aceasta “prezentare” fara a-l aminti pe marele Wolfgang Graeser, cel care a fost intreaga-i scurta viata obsedat de simetria perfecta a acestei compozitii. Mort la doar 22 de ani, Graeser este cel care a redescoperit Arta fugii:

He was among the first to recognise it as a major, unified work of art rather than merely an academic tour-de-force. In 1927 this led to its first public performance in its entirety, from Graeser’s realisation, 177 years after it appeared. The performance, by players from the Leipzig Gewandhaus, took place, fittingly, in Bach’s own church in Leipzig, under the direction of Karl Straube, the then holder of Bach’s post of Thomaskantor. What is less well known is the many-sidedness of Graeser’s genius and the conflicting influences brought to bear on it, which led to his suicide less than a year after that triumphant performance.

  • Stephen Tunnicliffe, Wolfgang Graeser (1906-28): A Forgotten Genius, in The Musical Times, Vol. 141, No. 1870 (Spring, 2000), pp. 42-44.