Tag Archives: Performance

Performance vs. Acting

Marina Abramovic este una din artistele care si-au castigat un loc de onoare in preferintele Lanternativei. Este o artista care ar merita un intreg serial dedicat pe acest blog, un blog, zece bloguri dedicate ei etc. Este o artista  pe care pe care o poti vedea in fotografiile altora si in ale ei, in spatele camerei de filmat, in fata camerei de filmat, pe scena si sub scena a nenumarate teatre. In performance-uri si in workshop-uri, pe strada, lingand asfaltul, sau in discutii “serioase” cu diversi alti artisti contemporani. In fine, Marina este aici si acum, ca urmare a ultimei sale

performance art piece that has been going on at MOMA for the past couple of months: The Artist is Present.

Site

P.S. Cred ca blogul este tot un fel de performance pana la urma. Nu conteaza atat de mult cum iti arata blogul, ci cum arati tu in timp ce-ti scrii tie-sau-altora un post oarecare si, in final, intregul blog.

Helena Hunter

Helena Hunter este o artista a carei prim mediu de expresie este corpul. Propriul sau corp. Propriul sau corp de femeie. Prin performantele sale ea dezbate, inteligent, multe chestiuni de interes contemporan cum ar fi the construction of gender, the formation of desire si the politics of the body. Eu personal o admir mult pentru ceea ce face.

Tracing Shadows is a solo movement piece that plays out a painful process of initiation. Hunter presents the body at different stages of transformation and collapse. The human figure half emerges from the darkness, alone and trapped, struggling to stand, sliding into formlessness. Hunter sculpts movement out of the darkness, using subtle traces of light, fragmenting the body and creating an eerie sense of displacement. Often movements are half- seen, the body is half-glimpsed, light plays tricks with the eyes and imagination distorting perspective, space, size and shape. Sound mirrors and magnifies the action, adding weight, texture and solidity to the movement, emphasising the physical struggle that ensues.

[Click pe imagine pt. performance]

Oasele noastre

Commemoratione Omnium Fidelium Defunctorum sau Allerseelen este unul din grupurile legenda austriace in peisajul industrial / dark ambient. Celebrarea pe care o veti putea “asculta” mai jos este preluata de pe albumul caseta Lacrima Christi, aparut in anul 1989 (se implinesc, iata, 20 de ani). Muzica a fost creata folosind oase umane.

Partea B (titlurile se pot vedea pe coperta de mai sus):

Zero Kama – un alt proiect  austriac de ritual-industrial. In spatele sau se afla Michael DeWitt, cel care detinea si studioul de inregistrari Nekrophile Records. Albumul caseta The Secret Eye of L.A.Y.L.A.H (1984) este singurul care a aparut sub eticheta Zero Kama, proiectul dizolvandu-se in 1986. Instrumentele folosite (in afara de cele electronice, evident) au fost construite de DeWitt insusi din oase umane.

Atavism Dream:

Night of Matter:

Love Alway Yieldeth:

“Pentru ca in moarte, vom fi pretutindeni acasa.” (Ernst Jünger)

[later edit (2012): muzica din acest post a murit si ea]