Tag Archives: Panica

Tilli

Tilli era un personaj din comunitatea Calendarului coerent. O comunitate strong, cu principii! Asa era. Insa…asa cum cred ca deja va imaginati, Tilli nu era nici foarte iubit si nici foarte dorit in casta sfintilor razboinici (toti sfintii sunt razboinici).

Tilli era un sfant responsabil, foarte responsabil. Nevricos de responsabil. Avea un singur defect insa: era panicos. Foarte panicos. In general minunile sunt cerute, implorate, in momente tragice… Nu? Cand un amic, cel mai bun amic, e bolnav, copilul e bolnav, cand in avion se aude un fasait suspect de lung si de fasait, cand casa se misca in ritm de racitura pe andrea in timpul cutremurului, cand bursa cade, cand banii dispar si nesfintii de la Ambasada Romaniei din Helsinki cer 100 de euro pentru reinoirea pasaportului! Ei, atunci e nevoie de minuni! Minuni strong, cu principii! Sfinti cu sange rece! Daaaa, dar cand sortii cadeau pe Tilli sa rezolve a couple of…problems…of-of-offffff… Panica, panica, palinca, panificatie, panoplie, pandemonium! Hopa! Tilli intra in panica!

Ehhh, cum sa nu intre?! Fiti atenti si fiti extatici. Sunt sigur ca veti intelege, dupa ce am sa ve explic, evident, problema lui Tilli. Vedeti voi, Tilli era un sfant neobisnuit. Nimic neobisnuit pana acum, nu? Tilli era un astfel de sfant care, in momentul in care facea ceva, orice, se vedea pe sine facand acel lucru. Spre exemplu: o casa care se misca ca o racitura. Tilli intra in ea sa faca minunea, dar, in acelasi timp, se vedea pe sine intrand in casa care se misca nebuneste, care era clar ca o sa cada. Intra in avion, well, ma opresc aici cu exemplul. Si tot asa. Nu e usor sa ramai calm, nu? Intri in casa in flacari, mintea incepe sa lucreze la viteza maxima: ce fac, cum salvez, ce salvez, cum ies. Cei de afara stau si zbiara, lesina, isi pierd credinta in reusita actiunii cu fiecare minut ce trece… Tilli era in casa in flacari, era in afara casei in flacari. Now, solve that! Si intra in panica, saracul. Odata, era pe un munte sa salveze niste alpinisti carora li se rupsese coarda si atarnau de ceva crengi mezozoice pe’acolo. Tilli era chiar deasupra lor aducandu-le aminte ca au niste intrumentar de rezerva luat pe negandite din cabana si ascuns prin nu’s ce ungher de rucsac. Dar Tilli era si in fundul prapastiei pierzandu-si credinta. La un moment dat si-a pierdut-o atat de tare incat Tilli-lucratorul si-a pierdut orice rabdare si, coborand atent la Tilli-privitorul, i-a croit asa o mama de bataie incat, din cauza urletelor, alpinistii s-au trezit din lesinul in care cazusera si, cu sange rece, au reusit sa se salveze. Nu am sa va spun cum un intreg Boeing 747 a scapat de la julituri, cu toti pasagerii intacti, Till being in charge, ca chiar nu o sa ma credeti!

Daca in momente de cumpana simtiti ceva ciudat in preajma, ceva ce nu are legatura cu nimic nici-macar-posibil, sa stiti ca Tilli e din nou in misiune. Va rog sa aveti incredere in el. Poate ca metodele’i sunt un pic…neortodoxe, insa sa stiti ca niciodata nu lasa lucrurile neterminate. Pana la urma e un sfant cu principii, ce naiba!