Tag Archives: Paganism

Moral(i)a

Plutarh a fost contemporan cu J. Nu stiu daca si reciproca e valabila. Nu cred.

Citeam ieri in The Obsolescence of Oracles a grecului:

“The father of Aemilianus the orator, to whom some of you have listened, was Epitherses, who lived in our town and was my teacher in grammar. He said that once upon a time in making a voyage to Italy he embarked on a ship carrying freight and many passengers. It was already evening when, near the Echinades Islands, the wind dropped, and the ship drifted near Paxi. Almost everybody was awake, and a good many had not finished their after-dinner wine. Suddenly from the island of Paxi was heard the voice of someone loudly calling Thamus, so that all were amazed. Thamus was an Egyptian pilot, not known by name even to many on board. Twice he was called and made no reply, but the third time he answered; and the caller, raising his voice, said, “When you come opposite to Palodes, announce that Great Pan is dead.” On hearing this, all, said Epitherses, were astounded and reasoned among themselves whether it were better to carry out the order or to refuse to meddle and let the matter go. Under the circumstances Thamus made up his mind that if there should be a breeze, he would sail past and keep quiet, but with no wind and a smooth sea about the place he would announce what he had heard. So, when he came opposite Palodes, and there was neither wind nor wave, Thamus from the stern, looking toward the land, said the words as he had heard them: “Great Pan is dead.” Even before he had finished there was a great cry of lamentation, not of one person, but of many, mingled with exclamations of amazement.”

Acum, nu’s eu nici primul, nici ultimul destept care sa ofere interpretari la textul de mai sus: s-a inceput cam cu Eusebiu al Cezareei (sec. 4) si s-a ajuns pana pe la Thomas Browne (sec. 17) si chiar mult mai tarziu (Elizabeth Barrett Browning).

Eu iau textul de mai sus ca pe o sugestie, o aluzie. Pan a fost Zeul padurilor, a naturii, a salbaticiei, a pastorilor. Pan era Totul, suflarea de viata. Pan era transformarea, era muzica, era suieratul, fluieratul. Era stapanul pastorilor si a turmelor. Tot ceea ce vroia sa i se sustraga – sa fie singur, individual – pierea. Murea, sau se preschimba: Syrinx, Echo, Pitys…

Iata insa ca de la Rasarit pandea primejdia: YHWH. Pe unde trecea, totul se usca sub rasuflarea torida a desertului. “Sa nu-ti faci chip ciolit” devenea urletul si ranjetul de lupta a oilor trimise impotriva lupilor. “Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!” Lumea se intorcea pe dos, masacrul incepea. In plin sec. 19, unul din cei mai iubiti sfinti ai ortodoxiei (si nu numai…), Ioan din Kronstadt, scria in “Viata mea in Hristos” (1894) despre o Creatie fara suflet, fara Viata, fara Pan:

“the soulless earth, the soulless grass, the soulless matter and the unintelligent animals. The soulless, inanimate elements. Heaven and earth […] are soulless, inert, inactive, and powerless matter.” [aici]

Odata cu nasterea Fiului, Pan ho megas tethneke…

Fire Walk with Me

Ascultam ieri Burzum in timp ce citeam Protrepticus-ul lui Clement Alexandrinul. O combinatie destul de stranie, dar nu foarte. Parerea mea e ca Varg ar fi trebuit si el sa o citeasca:

I know fire to be capable of exposing and curing superstition. If thou art willing to abandon this folly, the element of fire shall light thy way. This same fire burned the temple in Argos, with Chrysis the priestess; and that of Artemis in Ephesus the second time after the Amazons. And the Capitol in Rome was often wrapped in flames; nor did the fire spare the temple of Serapis, in the city of the Alexandrians. At Athens it demolished the temple of the Eleutherian Dionysus; and as to the temple of Apollo at Delphi, first a storm assailed it, and then the discerning fire utterly destroyed it. This is told as the preface of what the fire promises.” [here]

Eu unul nu sustin incendierea de biserici. Ar fi chiar culmea. Dar nici stingerea lor, in caz ca…

A-frica

Pasajele in care “africanii” erau descrisi de catre misionarii crestini, europeni si civilizati, in-toate-felurile-posibile+1 sunt enorm de multe si de pitoresti. Creaturi fara suflet, incarnari ale Satanei, fiii blestemati ai lui Canaan etc. Astazi nu-i prea mai facem, aparent, in nici un fel. Astazi incercam sa-i ajutam, sa ii vindecam de boli, sa le cumparam pamanturi, sa le vindem armament. Fete si baieti imbracati sumar impanzesc strazile Helsinki-ului si Tallinn-ului cerand, oficial, de pomana: pentru copii, pentru animale, pentru scoli. Toate din Africa.

Doua istorii scurte, dar inutile.

Mai sus puteti vedea o imagine de prin sec. XIX (1879). Reprezinta o nastere prin cezariana realizata de catre “doctori” ugandezi. Pfff, doctori… A, ca respectiva tehnica, practicata cine naiba stie de cand pe acolo era necunoscuta pe continentul iubit de Jesus…well… Impossible!* Ca practicau anestezii locale si generale perfecte folosind plante si fructe… Not good enough! Lasa ca le facem NOI spitale si Cruci. Rosii. Ii invatam noi cum sta treaba cu medicina crestina, aia stiintifica. Si adevarata. Nu aia samanic-superstitios-idolatra, care a dus la moarte milioane de africani. Nu. Intre timp, celebram diversitatea. Aia culturala. Cu Shell ca sponsor principal.

Un pic mai devreme, pe la sfarsitul sec. XVII, cand misionarii crestini strabateau regiunile sub-sahariene ale continentului african in cautare de sclavi, un zgomot straniu a inceput sa le deranjeze urechile. Un sunet ritmic – satanic, evident** – scos de tobe. Nimeni nu a fost prea curios sa afle ce e cu sunetul ala pana prin sec. XIX. Era vorba de long-distance communication, sistemul respectiv putand reproduce mesaje deosebit de complexe. Viteza cu care acestea erau transmise era fantastica pentru acele timpuri, intr-o ora putand acoperi peste 200 de km. Mai jos doua asemenea mesaje:

> La moartea unui pescar:

In the morning at dawn, we do not want gatherings for work, we want a meeting of play on the river. Men who live in Bolenge, do not go to the forest, do not go fishing. We want a meeting of play on the river, in the morning at dawn.

> La moartea unei femei:

The mats are rolled up, we feel strong, a woman came from the forest, she is in the open village, that is enough for this time.***

Este adevarat ca si in Europa long-distance communication era cunoscuta: se aprindeau focuri pe dealuri, se suna din clopote etc. Insa mesajele care se transmiteau erau, in general, extrem de scurte, gen: Foc!, Dusman! Foc stins = OK (0). Foc aprins = dusman (1). Like / dislike. See? Nici gand de asemenea chestiuni ca cele de mai sus. Cand in sfarsit civilizatii au reusit sa creeze un sistem mai acatarii, asta a rezultat in dezastre ecologice etc. Ma rog, n-are importanta. A small price to be paid for having a today’s multi-trillion dollars industry.

Care este situatia la momentul actual si oportun? O cam stim. Se pare ca ateismul monoteist devine o prezenta vizibila si, deci, masurabila. And there’s no way back. Continentul se umple de Universitati****, toate taiate dupa singurul sablon care conteaza. Scoli fondate de tot felul de hippie cretini, dar idealisti, de pe meleagurile euro-atlantice apar in satele populate pana mai ieri de canibali si vrajitoare. Le dam calculatoare sa invete – impreuna cu alti subdezvoltati si needucati – ce e aia informatie si cum o pot transmite. Ca doar nu o sa o transmita cum vor ei, nu? Asa. Intre timp, China ii invata multe lucruri pe care ei nu le stiau. Bravo! Go, China! Altii fac alte lucruri. Asa. Ma duc sa vomit. It might take a while.

____

* Un comentariu referitor la imagine:

“This picture in all likelihood was drawn by someone in London who had no knowledge of the traditional wear or practices of the many peoples in Uganda. Hence why all the people are naked. Male all look the same and are no defined by their tribe.”

Traditional wear or practices??!! Pfff… hai sa fim seriosi. There’s no such thing, mama lor de jegosi innapoiati.

** Tobele faceau parte dintr-un sistem religios extrem de complex. Fiecare sunet era atasat unei divinitati precise, unui anumit animal, etc. Tobele aveau nume, dimensiuni si culori care trimiteau catre un panteon in afara caruia respectivele instrumente nu aveau nici un sens. However, slave owners throughout the Americas tried to ban drumming among their African slaves, fearing that they were talking to each other & communicating with their spirits. Nu am gasit inca referinte exacte, dar sunt sigur ca interzicerea tobelor in randul sclavilor isi are destule ecouri in predicile pro-slavery [here and source]. (Predicile pro-slavery sunt numeroase, ele fiind insa destul de greu de reperat. Un exemplu. [source] )

*** James Gleick – The Information. Cartea e ff slaba in analize, dar ofera exemple istorice tare faine.

**** American universities’ trusts (including Harvard’s) are also buying up land, reportedly displacing millions of farmers in the process.

Epicur

Epic-ur: unul din cei mai interesanti filosofi ai antichitatii. Crestinii au avut destul de mult de furca cu Scoala sa, avand in vedere apropierile filosofice dintre cele doua ideologii. Nu degeaba Dante il aseaza, in Infern, impreuna cu ereticii.

Trebuie de stiut ca Lactantius (sec. III – IV) a fost unul dintre primii autori care sa-l faca pe Epicur ateu. Nu in fata, ca nu avea cum. Dar asa a ramas pana astazi, saracul. Spre mandria multora. Ca asa-i frumos. Si bine. Sa dam ascultare Sfintilor Parinti. Nu?

Anyway… Daca grecoteiul (care nu avea nimic de-a face cu astia de azi) este amintit pana in ziua de astazi, acest lucru se datoreaza mai ales presupusului sau ateism* si presupusei sale inclinatii spre placere – din care cauza majoritatea autorilor crestini il considerau a fi un porc.

Haideti sa vedem, foooarte pe scurt, cum e cu placerea asta. Istoria, draga de ea, ne spune ca la intrarea in gradina ateniana a lui Epicur**, unde se tineau intalnirile, atarna o placuta cu urmatorul motto:

“Here our supreme good is pleasure.”

Cum sa nu-i consideri pe cei care urmau o asa filosofie niste porci?! Besides, fraza de mai sus se lafaie pana si pe site-uri transhumaniste. Ceea ce nu se lafaie insa cam pe nicaieri e partea a doua a propozitiei:

“But the meagre fare provided for guests consisted only of bread and water.” [here]

Scoala epicureica era una, normal, ierarhica. Daca invitatii se bucurau – totusi – de paine si apa, initiatii (din care faceau parte si femei) se pare ca duceau o viata care l-ar face sa se rusineze pana si pe un ascet din Pateric. Nasol.

Unul dintre foarte putinii autori crestini care a vorbit la modul pozitiv despre acesti porci de atei a fost Abelardus. In ale sale Dialoguri, Parintele Abel-ard ne pune, printre altele, in fata unui dialog dintre un filosof pagan si un crestin:

The christian asked the philosopher: How the epicureans understood pleasure?

The philosopher replies: Not, as many think, as the unworthy, shameful delights of bodily enticements but as certain kind of inner tranquility of the soul whereby it remains calm and content with its own goods in disasters and good fortune alike, while no sense of sin consumes it.

Very stoic indeed, nu-i asa? Nu degeaba un mega-dude ca Seneca l-a apreciat pe porc atat de mult, considerandu-l a fi unul dintre cei mai virtuosi si sobri filosofi ever. Nu spune nimic de ateu.

Inchei aceasta scurta, din fericire, barbologie, cu cateva note de subsol.

_____

* Epicur nu a negat niciodata existenta Zeilor: “For truly there are Gods, and knowledge of them is evident.” (din Scrisoarea catre Menoeceus).

** The walled garden of Epicurus.

Nimicnicie in 12 vol.

Teribilul isi are gradele sale. Am prezentat aici pe Lanternativa multe lucruri care, pentru majoritatea, pot parea ingrozitoare: muzica interpretata la oase umane, albume dedicate la tot felul de necrofili etc. Dar oare ce este cu adevarat ingrozitor? Accidentul? Sau poate tocmai realitatea in mijlocul si marginea careia ne taraim cu totii in fiecare zi-si-noapte? O realitate pe care o luam de-a gata. Una pe care o inhalam prin toti porii. Una pe care ne-am dezobisnuit sa o privim deoarece o privim in continuu. De-atata amar de vreme. Chiar si cand dormim.

Inclin sa cred ca acesta este unul din cele mai ingrozitoare posturi de pe Lanternativa.

O imagine perfecta a universului crestin. Un gol infinit si tacut pe care pana si Vaticanul incearca sa-l creada populat de extraterestri. Poate… poate…

Golul de sus se suprapune perfect peste golul de jos.

…si spunea:

“There is a God-shaped vacuum in the heart of every person, and it can never be filled by any created thing.  It can only be filled by God, made known through Jesus Christ.”

Blaise Pascal

Nihil sine Tolkien

Ultima parte a unui dialog dintre Pata’ si Lazu pe tema catolicului Tolkien.

Incepand cu min. 05.42, lucrurile devin foarte interesante. Este lumea lui Tolkien una cu adevarat pagana? Aparent, da. Practic, nu. Dimpotriva, prin nihilismul sau este una (cat se poate de) crestina:

“E o lume fara Zei… Lord of the Rings este o lume in care exista un supranatural moderat. Tolkien ca practicant si credincios catolic a creat un univers pagan nordic fara insa vreo referinta la Zeii sai sau macar la Dumnezeu”.

In plus, Pata’ face o referinta superba la Apocalipsa: din Ierusalimul ceresc, Templul este absent.

“Tolkien a avut un interes special pentru o lume despre care noi nu mai stim aproapte nimic…” O lume devenita inofensiva.

> J. R. R. Tolkien’s Sanctifying Myth: Understanding Middle Earth.