Tag Archives: Orient

Evr. 13, 14

Cetatea ideala, orasul ideal… Spatiul urban ideal.

Lucrand astazi la diverse chestii, m-am lovit neasteptat si, din fericire, doar mental, de versetul a carui cod formeaza titlul acestui post. Pavel, un tip seminebun, cosmopolit pana in panzele albe, fondatorul unui crestinism astazi disparut – crestinismul de tip urban, unul construit in jurul catedralei aflate in mjlocul urbei si nu a manastirii aflate extra muros – a scris intr-o scrisoare  (cea catre Evrei) o chestiune fantastica:

For here we do not have an enduring city, but we are looking for the city that is to come.

Spatiul urban – care este, la modul ideal, spatiul civilizat prin excelenta, un spatiu ordonat, un spatiu rational, un spatiu curatat – este o metafora mai mult decat prezenta in spiritualitatea crestina (atat in cea orientala, cat si in cea occidentala). In multe scrieri, orasul ramane un ideal de civilizatie, Ierusalimul cel ceresc.

Utopiile propun, in marea lor majoritate, modele noi, revolutionare, de viata sociala. Din aceste modele se naste un altul – cel al spatiului ideal, al cetatii ideale. In general metaforele urbane sunt asociate cu gandirea / perioada Renasterii (vezi arhitecti / ganditori ca Leon Battista Alberti, Filarete, Francesco di Giorgio Martini etc.). Acest lucru insa nu inseamna ca in partea orientala a Imperiului – in ceea ce va deveni mai tarziu Bizantul – aceste reflexii nu au existat.

In fine… Ceea ce m-a interesat in special a fost relatia dintre miscarile utopice si spatiile ideale. Transhumanismul este o miscare contemporana de stofa utopica si, ca orice utopie care se respecta, are nevoie de propriul spatiu ideal. Acesta ramane insa pana astazi unul destul de nedefinit, probabil si din cauza ca miscarea nu are un singur ideolog, ci o turma intreaga de aspiranti la acest statut. Care sa fie cetatea statatoare / ideala a Transhumanismului? Raspunsul meu personal la aceasta intrebare este: spatiul virtual. Un spatiu care nu este destinat sa devina ceva, ci poate sa devina orice.

Am impodobit acest post cu cateva schite realizate de Jacques Perret de Chambery, un arhitect calvin despre care puteti afla mai multe aici.

Imagini preluate din volumul: Architectura et perspectiva des fortifications & artifices / de Iaques Perret.

Despre Cetatea ideala sau dialectica întemeierii, aici.

O minunata carte a profesoarei Bianca Kühnel (nascuta in Romania) despre reprezentarile Ierusalimului in arta primului mileniu crestin, aici.

Post-(h)industrial

Svasti-ayanam este unul din multele side-projects ale muzicianului suedez Peter Andersson. Difera acesta de celelalte – majoritatea centrate pe industrial/ambient/drone? Difera, caci Andersson nu merge des la biserica sau la templu. Insa cand merge, iese ceea ce veti asculta mai jos.

Pare ca aceasta creatura bipeda post-industriala, ce mai are ceva asemanari cu trecuta faptura umana, nu poate sa nu fie religioasa. Personal sunt o persoana foarte sceptica cand este vorba despre Orient, yoga, meditatii, guru si alte hot-topic-uri din acestea importate in Occident in cutii frumos stralucitoare, dupa care se dau in vant mega- si microstarurile de pe toate meridianele. Tributar societatii si obisnuintelor, Andersson importa si el Tibetul si Nepalul in Europa. Singura diferenta: ne arata ca aceste practici si credinte nu pot fi aduse / mutate dintr-un loc in altul asa cum ni se pare noua si la cheremul fiecaruia decat intr-o singura forma: bucati!

Ugra-Karma:

Varna-Sankara:

N.B. Daca sunteti (inca) interesati de asemenea sonoritati ritual-(h)industriale, puteti asculta si Vishudha Kali, un excelent proiect rusesc.