Tag Archives: Occident

Desfraul estetic al mortii (XXII): Providence

In acest an sarbatorim – ce mai trece timpul – 225 de ani de la aparitia primei scriituri a marelui om politic francez Joseph-Marie, comte de Maistre: L’éloge de Victor Amédée III (1775). Cu aceasta ocazie m-am gandit sa pun pe blog o chestiune interesanta. Este vorba despre  prefata unui volumas scris de Joseph-Marie Montmasson, un autor interesant, cunoscut mai ales datorita cartii sale despre relatia dintre inventie si subconstient. Intuitia, oah ce chestie teribila…

Joseph de Maistre sees in intuition the initial inspiration which seems independent of the work of dialectics, which it nevertheless sets going

Volumasul a aparut in 1928, miroase superb si are foi extrem de ingalbenite… Uuuuh…imi vine sa buhai: bu-hu-huuuuuuu.

___________

Daaaa… Chestiuni teribile cu liberul arbitru, nu-i asa… Providenta & stuff -> liber arbitru my eye! Oricum, in lumea occidentala atotstiinta divina a fost inlocuita, extrem de recent, cu semantic add (asta ca sa nu mentionez mai vechile CCTV – the God of our secular nation).

410 ani de la nasterea lui Molina, tipu’ cu cap mare. A scris, in 4 volume, De liberi arbitrii cum gratiae donis, divina praescientia, praedestinatione et reprobatione concordia.

Evr. 13, 14

Cetatea ideala, orasul ideal… Spatiul urban ideal.

Lucrand astazi la diverse chestii, m-am lovit neasteptat si, din fericire, doar mental, de versetul a carui cod formeaza titlul acestui post. Pavel, un tip seminebun, cosmopolit pana in panzele albe, fondatorul unui crestinism astazi disparut – crestinismul de tip urban, unul construit in jurul catedralei aflate in mjlocul urbei si nu a manastirii aflate extra muros – a scris intr-o scrisoare  (cea catre Evrei) o chestiune fantastica:

For here we do not have an enduring city, but we are looking for the city that is to come.

Spatiul urban – care este, la modul ideal, spatiul civilizat prin excelenta, un spatiu ordonat, un spatiu rational, un spatiu curatat – este o metafora mai mult decat prezenta in spiritualitatea crestina (atat in cea orientala, cat si in cea occidentala). In multe scrieri, orasul ramane un ideal de civilizatie, Ierusalimul cel ceresc.

Utopiile propun, in marea lor majoritate, modele noi, revolutionare, de viata sociala. Din aceste modele se naste un altul – cel al spatiului ideal, al cetatii ideale. In general metaforele urbane sunt asociate cu gandirea / perioada Renasterii (vezi arhitecti / ganditori ca Leon Battista Alberti, Filarete, Francesco di Giorgio Martini etc.). Acest lucru insa nu inseamna ca in partea orientala a Imperiului – in ceea ce va deveni mai tarziu Bizantul – aceste reflexii nu au existat.

In fine… Ceea ce m-a interesat in special a fost relatia dintre miscarile utopice si spatiile ideale. Transhumanismul este o miscare contemporana de stofa utopica si, ca orice utopie care se respecta, are nevoie de propriul spatiu ideal. Acesta ramane insa pana astazi unul destul de nedefinit, probabil si din cauza ca miscarea nu are un singur ideolog, ci o turma intreaga de aspiranti la acest statut. Care sa fie cetatea statatoare / ideala a Transhumanismului? Raspunsul meu personal la aceasta intrebare este: spatiul virtual. Un spatiu care nu este destinat sa devina ceva, ci poate sa devina orice.

Am impodobit acest post cu cateva schite realizate de Jacques Perret de Chambery, un arhitect calvin despre care puteti afla mai multe aici.

Imagini preluate din volumul: Architectura et perspectiva des fortifications & artifices / de Iaques Perret.

Despre Cetatea ideala sau dialectica întemeierii, aici.

O minunata carte a profesoarei Bianca Kühnel (nascuta in Romania) despre reprezentarile Ierusalimului in arta primului mileniu crestin, aici.

Aleksandr Sokurov – The Dialogues with Solzhenitsyn [1999]

si spunea:

We’re flooded with so much information that there’s no room for the soul to breathe.”

Aha. Thank you for letting me know, Solzhe’…

Foarte teribil DVD-ul asta, foarte teribil. Tipul e a naibii de anti-West – asa cum ii sade bine unui / oricarui “intelectual” rus si ortodox. La el nici macar pasarile nu canta in U.S. America de Nord este o tara a tacerii.

Asa cum se stie, Solzhenitsyn asta este celebru pentru afirmatiile facute. Una dintre aceste afirmatii, referitoare nu doar la teroarea rosie, ci si la perioada contemporana in general, este urmatoarea:

Men have forgotten God; that’s why all this has happened.

Cine sunt acei Men?! Eu, tu? Vecina (pardon, ea nu-i Men, therefore not human)? Aborigenii? Peile rosii? Hai sa aratam cu degetul.

In fine, prostii. De vreti, uitati-va la film. De nu, uitati-va in jurul vostru.

___________________

Mai multe info si achizitionare, aici.