Tag Archives: Nobili

Polaarmõis

Unul din exploratorii cu minte incalzita si in cautare de Paradisuri pierdute a fost un membru al familiei von Toll, germani baltici.

Paradisul baronului Eduard Toll a fost insula Sannikov – un pamant minunat, plin de chestii cool. Tipul a murit cautand acest tinut si negasind-ul. Casa sa inca exista in estul Estoniei. Renovata,  respectiva mõis (corespondentul romanesc pentru conac) este astazi hotel / muzeu. Se organizeaza workshop-uri de caligrafie gotica, vizitatorii sunt invitati sa poarte vesminte de epoca din garderoba conacului. Cateva imagini:

Site

Desfraul estetic al mortii (XXI) – Regele Juan I

Daca ar fi existat Anglo-American Cyclopedia, sunt sigur ca alaturi de articolul despre Uqbar ar fi fost cel despre John Gawsworth / Orpheus Scrannel / King Juan I / Terence Ian Fytton Armstrong.

Regele Juan I abia daca este mentionat in cele mai voluminoase si exhaustive dictionare si enciclopedii de literatura. Multe din textele sale au fost publicate in locuri extravagante si improbabile pentru un autor londonez cum sunt Tunis, Cairo, Setif, Calcuta si Vasto. Opera lui poetica, reunita intre 1943 si 1945 in sase volume, prezinta particularitatea ca volumul al patrulea, se pare, nu s-a publicat niciodata desi avea pana si titlu (Farewell to Youth). Sau poate ca acest volum s-a publicat in atat de putine exemplare incat nici macar cei mai feroce colectionari nu au reusit sa il identifice in propriile colectii.

A fost incoronat, in 1947, ca rege al regatului Redonda, o minuscula insula antiliana, fara locuitori. Drept urmare, Gawsworth si-a semnat cateva scrieri drept Juan I, King of Redona (rege in exil, se presupune), si a acordat titluri de duce sau i-a numit amirali pe mai multi scriitori pe care ii admira sau cu care era prieten: Dylan Thomas, Henry Miller, Lawrence Durrell (duce de Cervantes Pequeña).

Tipu’ si-a petrecut ultimii ani in Italia, de unde s-a intors la Londra pentru a trai din cersit, dormind pe banci sau prin parcuri. Regele Juan I a murit uitat de toti, sarac lipit, intr-un spital.

Si Javier Marías isi incheie foarte crud descrierea, taind in carne vie. Carne vie de rege-fara-regat, de scriitor indecis, de martir alcoolic, puhav:

Unde se vor fi afland astazi cartile lui, pe care stia sa le deosebeasca de la prima vedere in mijlocul labirinturilor de rafturi haotice si prafuite ale atator anticari din Oxford si Londra? S-au intors probabil in lumea aceea unde se intorc toate sau cele mai multe, in lumea rabdatoare si tacuta a cartilor de anticariat, de unde pleaca numai vremelnic.

[in Romanul Oxfordului, p. 82-89]

[Carnetele Regelui]

Regii taumaturgi (VII) – Renaissance Music at Princely Courts of Europe

The Rozmberk Consort Prague – Renaissance Music at Princely Courts of Europe (1996).

Istoria grupului de muzica medieval-renascentista Rozmberk incepe prin secolul al XVI, mai precis in 1552, in castelul din Cesky Krumlow.

Egon Schiele – Cesky Krumlow

Dupa 1602 nu se mai stie nimic de acest grup. In anul 1974 are loc reinfiintarea sa sub “bagheta” Maestrului Frantisek Pok, cunoscut si datorita atelierului sau de instrumente muzicale.

Unul din compozitorii prezenti in aceasta compilatie este Claude Gervaise:

Regii taumaturgi (VI) – Music in Renaissance Transylvania

Un superb album aparut la casa de discuri Hungaroton in 1981 (reeditat pe CD in anul 2007).

Acest album-compilatie contine 18 piese compuse de diversi autori: pastorul János Honterus din Brasov (1498-1549), Daniel Croner (1656-1740), Wojciech Dlugoraj, Adrian Willaert, Jacques Arcadelt, Girolamo Diruta, Bernadino Mosto, Antonio Romanini si Philippe de Monte.

História az vitéz Hunyadi János vajdáról, részlet (1560):

Dlugoraj + Adalbert Wojciech – Chorea Polonica (Báthori-tánc) (1619):

Az idverült fölséges Bocskai Istvánnak haláláról, részlet (1607):