Tag Archives: Nebunie

Dauphin > Delfin > Balena

In apele nemarginite ale Oceanului traieste o balena pe nume Alice. Alice este o balena singuratica. Din 1989, de cand a fost pusa sub observatie de catre cercetatori, nu a fost vazuta niciodata in compania unei alte balene. Sau in vreun grup de balene. Intotdeauna singura.

Motivul? Asa cum stim, balenele comunica intre ele emitand sunete cuprinse intre 12 si 25Hz. Asa comunica ele. Asa se aud si se identifica una pe alta. Alice insa canta pe o frecventa de 51.75Hz. Rezultatul? Nici o alta balena nu o poate auzi. Orice incercare a ei de a comunica, oricat de disperata, ramane neauzita, neinteleasa. Cantecul sau ramane strain.

La Alice m-am gandit ascultand acest album. Charpentier, perioada baroca… Versuri luate din carti considerate sacre, in limbi astazi de negrait, litanii aduse unor personaje numite “sfinti”, prosternari in fata unor bucati de aluat numite “ostie”. Pentru cei mai multi dintre noi, asemenea lucruri sunt straine intelegerii. Ele au un mesaj, dar se pierde in gol. Neauzit. Neinteles. Aflat intr-o situatie mai tragica decat a lui Alice, eu aud cantecul ei. Si imi place, neintelegend ca el este, de fapt, o tanguire a disperarii.

Precatio pro filio Regis (H.166):

Gratiarum actiones pro restitua delphini salute (H.326):

Via Crucis

Unul dintre albumele pe care tocmai le-am ascultat este acesta. Superb! In afara faptului ca editia de lux a Via Crucis – vezi link mai sus – contine si un volumas cu  o multime de informatii, piesa’i de rezistenta este, imho, DVD-ul. Un extras care mi-a placut foarte mult, si pe care, din fericire, l-am gasit si pe Tub, mai jos:

O prezentare a mai multor piese, aici.

Chritina Pluhar este renumita pentru modul in care isi organizeaza aparitiile scenice / live, ea introducand in performance-urile muzicale mici chestiuni care nu doar ca fac deliciul spectatorilor ci, asa cum ati vazut in filmuletul din acest post, recreeaza mult din atmosfera acelei perioade si reusesc sa transmita excelent mejasul intial al piesei.

Cum dederit dilectis suis somnum

Citeam ieri noapte cartea a carei coperta o puteti vedea mai sus, iar titlul sau m-a facut sa imi aduc aminte, din nou, de Vivaldi: il prete rosso.

Va invit sa ascultati mai jos o tulburatoare compozitie vivaldiana, in diverse interpretari:

…cum dederit dilectis suis somnum

ecce hereditas Domini filii mercis fructus ventris…

(Ps. CXXVI, II-III)

Andreas Scholl

Carlos Mena

Sara Mingardo

P.S. …si spunea:

Incurvatus in se.

Paul Virilio – Bunker Archeology [2009]

Nu ai cum sa scrii despre Virilio si sa fii, in acelasi timp, “sanatos” la minte. Cu putin timp in urma a aparut la Princeton, in prima traducere engleza, fantastica carte a francezului: Bunker Archéologie. Étude sur l’espace militaire européen de la Seconde Guerre mondiale.

Continue reading Paul Virilio – Bunker Archeology [2009]