Tag Archives: Muzica traditionala

Soghomon Gevorki Soghomonyan

Duminica sta sub imperiul nebuniei. Sa o pastram curata!

Soghomon Gevorki Soghomonyan, mai cunoscut sub numele de Komitas – nume pe care l-a primit cu ocazia sanctificarii sacerdotale, este considerat a fi parintele etnomuzicologiei armene. Compozitor, culegator de folclor, pedagog de exceptie si preot in Biserica armeana, Komitas si-a pierdut mintile asistand la genocidul armean din 1915. A murit, nebun, in spitalul Villejuif, Paris.

Sirvart Poladian, Komitas Vardapet and His Contribution to Ethnomusicology, in Ethnomusicology, Vol. 16, No. 1 (Jan., 1972), pp. 82-97

Un necrolog aparut in Revue de Musicologie, nr. 57/ 1936, p. 64

Regii taumaturgi (X) – Gagaku

Muzica imperiala japoneza de cel mai inalt rafinament: Gagaku.

Hyojo etenraku. Nokorigaku sanben:

Taiko

  • R. Garfias, Gradual Modifications of the Gagaku Tradition, in Ethnomusicology, Vol. 4, No. 1 (Jan., 1960), pp. 16-19.

Cateva articole scrise de Eta Harich-Schneider:

  • The Present Condition of Japanese Court Music, in The Musical Quarterly, Vol. 39, No. 1 (Jan., 1953), pp. 49-74.
  • Koromogae. One of the Saibara of Japanese Court Music, in Monumenta Nipponica, Vol. 8, No. 1/2 (1952), pp. 398-406.
  • Roei. The Medieval Court Songs of Japan:
  • Part. I (Monumenta Nipponica, Vol. 13, No. 3/4 (Oct., 1957 – Jan., 1958), pp. 183-222)
  • Part. II (Monumenta Nipponica, Vol. 14, No. 1/2 (Apr. – Jul., 1958), pp. 91-118)
  • Part. III (Monumenta Nipponica, Vol. 14, No. 3/4 (Oct., 1958 – Jan., 1959), pp. 319-355)
  • Part. IV (Monumenta Nipponica, Vol. 15, No. 3/4 (Oct., 1959 – Jan., 1960), pp. 415-424)

Tezaur folcloric (VII) – Uitatii Pindului

Bati cuclu shi puili tutsi

Aromânii duceau o viata simpla si curata. În aceasta privinta ei semanau mai mult cu turcii, care aveau aceleasi moravuri severe in familie, decât cu grecii, care erau vestiti pentru moravurile lor usuratice. Jandarmii turci se purtau cu mare respect fata de femeile si fetele aromâne, desi acestea umblau cu fata descoperita, nu acoperita cu ferigeaua neagra, cum se purtau cadânele lor, pentru a-i feri pe barbati de ispita diavolului. Unele femei batrâne, mai ales fârseroate, caci în sat erau si vreo cinci – sase familii de fârseroti, purtau tatuate pe frunte, între sprâncene, o cruce albastra – obicei mostenit de cine stie când – ca semn distinctiv ca sunt crestine. La vederea lor, turcii se aplecau pâna la pamânt si le lasau sa treaca netulburate. Cu tot haremul lor, turcii aveau mare respect pentru familie, insuflat de religia lor.

Canticu al Vasilj

Vaduvele si vaduvii cu mai multi copii, unii dintre ei mai mari – mai ales dacã era si vreo fata care sa faca fata gospodariei – nici nu se mai casatoreau. Socoteau ca asa a vrut Dumnezeu si se resemnau, acceptând cu seninatate soarta. Moravuri severe, mostenite din negura vremii, din tata în fiu.

Dzeana iu-ts vineai

Cântecul era tot aur revarsat din soare si gâlgâia de viata… Se numea „Aruslu mai” (Maiul balai). Avea o melodie taraganata de doina îmbinata cu accente grave de mars razboinic si de hora haiduceasca specifica melosului aromân:

Sa iasa-armânii sus în munti,

Flori mândre de pe plai!

Cu clopotele lor ca argintul,

Voi armatoli neînfricati!

Fluerlu shuira

Episcopul grec din Castoria, Fotios, era croit dupã acelasi calapod ca si Emilianos din eparhia Grebena. Era tânar, siret si fanatic panelenist: ideal pe care îl confunda cu însusi destinul bisericii ortodoxe grecesti. El ducea o lupta acerba împotriva bulgarilor exarhisti, straduindu-se a-i convinge sa se lepede de biserica lor nationala si sa se supuna Patriarhiei grecesti din Constantinopol, cu alte cuvinte sa renunte la limba si la constiinta lor bulgara si sa se grecizeze în masa, caci numai asa ar fi placuti lui Dumnezeu… Într-o vizita canonica facuta în satul bulgar Zagoriceni, episcopul Fotios a convocat la casa parohiala pe toti fruntasii bulgari si le-a cerut sa renunte la exarhat si sa recunoasca autoritatea Patriarhiei din Constantinopol. Fruntasii bulgari au raspuns ca ei nu înteleg greceste si vor sa auda slujba religioasa în limba lor nationalã…. Sunteti niste eretici blestemati si pentru asta va va pedepsi Dumnezeu… rosti el amenintator. N-au trecut nici doua saptamâni de la marele sau insucces, si episcopul câinos a trimis în Zagoriceni o bandã de antarti, care a pustiit satul, trecând prin foc si sabie toata suflarea vie: barbati, femei, batrâni, batrâne si copii. Numarul victimelor, publicat ca o mare isprava în ziarul comitetului revolutionar grec, „Makedonicos Agon”, a fost de 80. Acelasi jurnal califica acest oribil masacru comis de antarti drept o mare isprava patriotica.

Voi fitsiori armanji

Pe pieptul lui Agras au agatat o hârtie scrisa în graiul aromân si în limba turca cu urmãtorul text: „Asa vor pati toti grecii care ucid aromâni, le ard satele si le omoara vitele. Semnat: Gheorghe Mucitani si Mihali Handuri.

Fratilor, avem un nou camarad de lupta: Cola Nicea. Este din Veria. A facut mai multe clase la Scoala Comerciala Româna din Salonic si de-acum înainte va lupta alaturi de noi pentru dezrobirea Macedoniei si împotriva bandelor de antarti greci, care ne ataca miseleste, omoara frati de-ai nostri nevinovati si, în întelegere cu turcii, prada si dau foc satelor noastre si satelor bulgaresti. Primiti-l cu toata dragostea si cu toata încrederea, ca pe un frate.

Cete de luptatori si capitani aromani:

Ceata lui Mihail Handuri (1906)

Ceata Voievodului Nicea

Voievodul Gheorghe Mucitani

Tezaur folcloric (VI) – Traditional Greenlandic Music

Acest album, editat la studioul danez Sweet Silence din Copenhaga, a aparut in anul 1992, si este acompaniat de volumul lui Michael Hauser, Traditional Greenlandic Music [Acta ethnomusicologica Danica] ce contine textele cantecelor, comentarii istorice si tehnice detaliate, partituri, fotografii de arhiva etc.

Unfortunately, there are not many active singers in East and North Greenland. We may hope that the relatively small number of older, skilled drum – singers will pass on their knowledge to the young, so that inngerutit will exist in the future and be sung in the same way as they have been sung for generations.

Piesele pe care le-am ales (dintre cele 55 existente in album) sunt cele mai vechi inregistrari cunoscute de folclor iunuit. Ele au fost culese de catre William Thalbitzer intre anii 1906 – 1914.

[2012 edit: nici una din piese nu mai era available]