Tag Archives: Muzica electronica

Clifford Stoll

Pentru cei ce nu stiu, dar sunt totusi pasionati de sonoritati artificial-industriale, Stoll a fost unul dintre primii studenti ai lui Robert Moog (unul dintre pionierii muzicii electronice si inventatorul sintetizatorului Moog), de la nasterea caruia in acest an se implinesc 75 de ani.

Mai jos puteti urmari un fascinant clip in care Stoll vorbeste despre tot si despre toate – inclus Moog si experimentele sale (de pe la minutul 7), sticlele Klein si provocarea viitorului. Puteti vedea cum se foloseste rigla de calcul (in caz ca ati chiulit de la orele de trigonometrie) si cum puteti calcula vitezaaa luminii, pornind de la cea a sunetului.

12 expressions about Noise music

Un documentar excelent despre scena Noise si Musique concrete. Sunt prezentati urmatorii artisti: Tore H. Bøe, David Cotner, Masami Akita, Lasse Marhaug, Toshimaru Nakamura, Arm, Asbjørn Flø, Maja S.K. Ratkje, Kjell Runar Jenssen, Francisco Lopez, Helge Sten si Otomo Yoshihide. Asadar, avem de-a face, in special, cu scena norvegiana (mai putin cunoscuta) si cea japoneza (pionierii in materie de Noise). Dar nu numai: Cotner “reprezinta” S.U., iar Lopez, Spania.

Blogul regizorului Tom Hovinbole

Iannis Xenakis: tragedii mute

Xenakis – Sketch for Voyage absolu des Unari vers Andromede (1989)

Am sa va prezint un material mai rar: un interviu pe care Michael Zaplitny i l-a luat compozitorului grec in anul 1975, el fiind publicat in acelasi an in revista Perspectives of New Music 14:1 (1975): 86-103 [vezi link]. Punctul principal al acestui scurt, dar foarte dens, interviu este cartea lui Xenakis Formalized Music: Thought and Mathematics in Composition, aparuta in anul 2001 (ed. a 2-a) la Pendragon Press (prima editie a aparut in 1972).

Muzica lui Iannis pare sa readuca in contemporaneitate tragedia greaca.

Michael Zaplitny – An Afternoon with Xenakis.

:Wumpscut:

…”ofera” un spatiu in care nu exista decat Intunericul. Si ce poate fi mai linistitor: este atat de intunecat aici incat pana si umbrele sunt absente.

“Here In The Dark / Is No Light At All / No Orientation / No Shadows Fall / Here In The Dark / I Reach Out For You / Sensing Fear / Have I Lost You / Is It You?”.

Unei lumi paradisiace pline de soare – dar si de umbre, ii prefer una intunecata, in care dezmatul culorilor nu mai poate crea sperante inutile. Cand este vorba de destine distruse, anemizate, transformate in rani deschise, si aceasta in numele mostenirii unui Paradis plin de bucurie si de-apropiere-de Dumnezeu, imi piere cheful de a mai nadajdui la ceva “bun”, “drept” si “vesnic-fericit”, dar in care nimeni nu poate intra intreg.