Tag Archives: Ioana

Întâlnirea

Închise telefonul si îsi freca grabit palmele asudate. Mai avea jumatate de ora la dispozitie pentru a se pregati. Înfrigurat, se uita la mormanul de haine de pe speteaza scaunului – îsi jura de fiecare data când intra în camera sa le rearanjeze. Disperat, începu sa  împatureasca. Dar, dupa doua camasi si o pereche de pantaloni, se opri. Nu avea timp! Nu-i placea sa întârzie la întâlnire, aceasta sau chiar si altele. Sa faca o persoana sa astepte. Sa o faca sa se plimbe, sa-si roada unghiile, sa construiasca planuri sinistre, lugubre: de ce oare nu vine? Daca l-a calcat tramvaiul, trenul, trasura, i-a cazut în cap vreun meteorit, necatalogat înca, a explodat teava de gaz, a fost prins de o gasca de dependenti de heriona… Nu-i placea niciodata sa…

Gata! Gata cu vorba. Trebuia sa se îmbrace, si repede. Mai avea putin timp. Extrem de putin. Privi extenuat telefonul. Oglinda. Mâinile. Erau la locul lor dar, ciudat, nu mai erau transpirate. Cine?! Si le privi si suspina: am nevoie de timp, îsi sopti. Uneori îmi place sa ma imaginez înecat în propria sudoare, urina, sperma, secretii vaginale, placenta. E dezgustator, nu? Sa mori înecat în ceea ce te face sa fii om, fiinta, persoana. E dezgustator sa exacerbezi cantitatile. BeahPornografia este, de fapt, exagerarea unei cantitati, unui spatiu care, la dimensiuni normale, arata extrem de frumos. Pornografia este sa-ti lingi palmele asudate, sa îti rozi suvite de par si sa le înghiti bucuros, sa te privesti în oglinda în timp ce-ti faci nevoile, sa izbucnesti în râs când faci dragoste, stropind cu saliva fata partenerei, sa bei bere amestecata cu cafea, sa musti din furculitaEh, multe lucruri sunt pornografice, putine suntGata! Atât de putin timp?, urla zarind ceasul cu coada ochiului. Îsi alese sosetele si… Ce-i asta?! O pata de cerneala pe talpa uneia dintre ele. Doamne, de unde atâta elasticitate?

Nota in jurnal, pe prima fila: ÎNTÂLNIRE. Era singurul gând cu adevarat genial pe ziua aceea. Agenda pe care o folosea ca jurnal intim era plina doar cu un cuvânt. Un cuvânt genial, definind un gând pe masura! ÎNTÂLNIRE. Fara data, fara explicatii. Eh, traim într-o lume plina de prosti în care fiecare are sansa de a se simti nu din ce in ce mai destept, ci din ce in ce mai prost. Adevarul e ca se simtea doar prost, în acel moment desigur… Dar daca mai continua în felul asta, va rata ÎNTÂLNIREA! Trebuia sa se grabeasca. ÎNTÂLNIREA este absolut legata, genetic, cu GRABA. O ÎNTÂLNIRE care nu presupune GRABA este o greseala. Daca nu te simti încorsetat de timp când te pregatesti sa iesi cu cineva, mai bine ramâi acasa. Caci, da!, ÎNTÂLNIREA fara GRABA este pornografie!

Telefonul a fost închis dupa ce stabilisera întâlnirea. Dupa. Cu ea, desigur. Cu Ioana. Mmmmm, ce frumos suna. Ioana, ca si icoana. Cu ea trebuia sa se întâlneasca.

Termina de îmbracat. De privit în oglinda. De mirosit parfumul ales. De pipait cutele fularului. De plâns secundele în care nu se grabise. De zâmbit unei palme asudate din nou… Gata! Iesi!

O cunostea pe Ioana de mult timp. O iubea. Siii… cam atât. Avusesera destule probleme împreuna . Stii: certuri, vagabondaje, înselari, flirturi cu altele, nebunii, prostii, batai, minciuni, glume, calatorii, încercari de asasinat, suicid… Ca într-o familie. Uneori lipsesc partenerii, e adevarat, dar ingridientele ramân, ori ce ar fi, aceleasi! Deci, obisnuia sa vorbesca singur, putea spune ca Ioana era prietena si iubita lui. Mmmmmm, mormaia des, ce mult timp a trecut. Si ce repede. Grabit. Deja e atâta timp de când ne cunoastem. Gata! Grabeste pasul! Mai ai atât de putin timp si atât de mult de mers. Bineeeee… pâna la urma, întâlnirea este cea care conteaza. Îsi aminti, stii, faptul de a-ti aminti ceva ce nu are legatura cu fluxul gândurilor care te strabate în acel moment este destul de neplacut, deci îsi aminti o scena haioasa în care ea, Ioana, si el, erau pe un munte. El ameninta ca se va arunca în cap, în prapastie, daca ea nu îi spune sincer ca îl iubeste. Iar ea… îi spunea ca îl iubeste. Si el o saruta – cât de stupide sunt soaptele tinerilor îndragostiti atunci când sunt citite, nu? Si daca ar fi asta singura. Când se plimbau, el obisnuia sa faca ca un animal, oarecare, la urechea ei. O amuza teribil… Oh, Doamne!

Timpul trecea. El era deja de 10 minute la locul întalnirii. Ora fixata trecuse de 10 minute. Începu  sa se plimbe. 15 minute, sa-si roada unghiile. 40 de minute, sa construiasca planuri sinistre. 2 ore, înca viu! Dupa ce îsi imagina tot ce poate fi imaginat, deci tot ce poate exista, se aseza, cu palmele asudate, pe marginea trotoarului. Mai raul decât tot ce poate fi mai rau… Era trist. Lacrimile îi stateau la coada ochiului, aceeasi cu care privise ceasul. Aceeasi care îi bagase în creier GRABA, nerabdarea, iubirea, nadejdea, speranta ca… poate… Dar nu. Coada ochiului baltea acum în lacrimi. Îsi dadu, brusc, seama ca, de fapt, el nu astepta pe nimeni. Ca nu era nimeni pe care sa trebuiasca sa astepte. Ca Ioana nu era… Ca niciodata nu fusese. Ca mintea lui era cea care se aruncase în cap în prapastie.

Pentru ca Ioana nu-i spusese sincer ca îl iubeste!