Tag Archives: Hagiografie ireversibila

Irc

Irc era mai mult decat un tip pasnic. Irc era atat de pasnic incat nici macar perdelele nu-i fluturau la geamuri fara sa-l anunte mai inainte. Nimeni nu avea nimic cu el, ii curgeau mucii ca lumanarile,  cand era racit, pistruii i se iteau de sub unghii din cauza masivei lipse de calciu si in calcaie i se cuibareau toate atingerile de dusumea care ii insotisera cresterea si vizitele. Irc avea insa un defect. Un defect din nastere, pe care nu si-l putea inlatura. E adevarat ca stiinta ajunsese la niste culmi nebanuite, reusind ca prin reverse engineering sa vindece enorm de multe disfunctionalitati. Boala lui Irc insa parea a fi de nevindecat. Fiind din nastere, pentru a o inlatura trebuia sa se mearga atat de invers incat l-ar fi anulat ca fiinta. Ma vor nulifica – ii placea lui sa spuna. Nu se stie de unde invatase el acest cuvant, insa antonimul sau descria foarte bine boala de care suferea Irc. Chiar daca era atat de pasnic, asta nu il facea sa fie adorat de oameni si nici macar iubit… Caci un sfant impur chimic, schiop farmaceutic, este o imposibilitate! Si pentru ca imposibilitatea este o posibilitate nedorita, repetabilitatea era cel mai important lucru in lumea in care traia Irc. Repetabilitatea insemna validitate si…da, lumea in care traia el era plina de sfinti. -1 insa! Unul care nu putea fi validat, pentru ca nu putea fi standardizat, pentru ca nu putea fi repetat.

Ceea ce nu putea Irc al nostru sa faca era sa vada reversul tuturor lucrurilor cu care facea cunostinta. Pentru Irc, usa, geamul, oamenii, animalele, apa de la robinet, tabloul de pe perete, peretele, vecinul de dupa perete, vecinul din tabloul din casa vecinei de dupa peretele vecinului…nu aveau decat avers. Teribil, nu? Asta nu inseamna ca el percepea usa ca pe o zid cu clanta, fereastra spre bulevard – locuia in centru – ca pe un bulevard fotografiat, pisica ca pe un soarece in potenta, apa de la robinet ca pe un zid fara clanta si tot asa… Un pic daaaa, dar nu in totalitate. Reusea sa se spele pe maini, chiar daca uneori o facea la usa, aerisea apartamentul, chiar daca pentru asta uneori botea o fotografie , tinandu-o, fara sa vrea, in aceeasi pozitie, si putea vorbi la telefon cu vecinul de dupa perete tinandu-si capul sub apa de la robinet – care pentru el era un fel de zid al plangerii de care daca te dai cu capul, iata legatura!, iti vor fi auzite rugile, deci cuvintele. Chiar si cele din gand. Adica iti vor fi auzite succesiunile. Deci vecinul il auzea.

Atata timp cat aceste mici iesiri din firea-in-sine se produceau in apartamentul sau din centru, nu era o problema. Omul poate face ce vrea la el acasa. Grav era cand Irc se afla in public… Va puteti imagina?! Fiti atenti la intamplarea asta, si daca nu o sa ajungeti si voi sa-l urati pe Irc inca-i una! Fiind duminica, toti sfintii iesisera la plimbare. Normal nu? Evident. Irc, ca unul ce facea parte din comunitate, iesi si el. Siiiii…iesit a fost.

Toti au ramas cu Coca-Cola’n coltul gurii cand au citit asta. Neinghitita.