Tag Archives: Google Books

Cartea din vis

De mult, tare, tare, era o fetita mica, mica. Iar pe cand era inca si mai mica decat mica, mama sa ii citea cate o poveste inainte de culcare. Fetita isi amintea cum acea carte, vrajita de buna seama, de povesti era atat de mare, atat de veche, de parca-unsa-cu-untura, incat trebuia tinuta cu amandoua mainile deodata! Iar mama i-a citit din ea atatia ani, cartea fermecata neterminandu-se niciodata! Si fetita si-a spus: cand o sa ma fac mare, o sa ma fac paznic de carti!

Si a devenit paznic-de-carti la o biblioteca deloc-fermecata, in timp ce tara ei era sub stapanirea unui imparat rau, care nu iubea deloc cartile! Ba poate ca doar pe unele… care nu iubeau deloc oamenii! Tare isi mai dorea fetita mica sa citeasca multe, multe carti, dar ele nu puteau intra in tara. Pentru ca la frontiera se aflau osteni rai, uriasi, care ucideau nu numai cartile, ci si pe cei care incercau sa le strecoare inlauntru.

Anii au trecut, iar fetita, din marea ei dorimta de a citi, a gasit o metoda sa o faca: prin vis! In timp ce dormea, sute de minunate si fermecate carti zburau la dansa, oferindu-si paginile spre a fi citite, imbratisate, mangaiate. Dar dis-de-dimineata, ele trebuiau sa se intoarca la biblioteca vrajita din care veneau, de peste mari si tari, promitandui-i insa copilei ca se vor intoarce din nou, cu noi prieteni, spre a se oferi cititului.

Dar a venit si timpul cand Imparatul cel rau a murit… iar odata cu el, a pierit si legea care interzicea cititul cartilor. Fetita cea mica a fost nespus de bucuroasa caci, cand au venit la ea micii sai prieteni fermecati, a putut sa-i pastreze nestingherita, fara frica, in biblioteca sa.

Povestea insa nu se termina aici! Acele carti pe care le iubea imparatul cel rau, nu au murit odata cu el, ci s-au raspandit, deghizate, prin tara, semanand ura, vrajba si ganduri strambe. Insa cel mai inversunat dusman al lor a devenit tocmai micuta iubitoare-de-carti-bune-si-fermecate. Lupta sa continua si astazi, ea urmarind peste tot si cu orice sacrificiu, demonii cei-cu-literele-strambe. Dar seara, cand toate se linistesc chiar si pe campul de lupta, asezata intr-un fotoliu mare si frumos, ii citeste fetitei sale mici, mici, povesti dintr-o carte mare, veche, parca-unsa-cu-untura…